- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Cortizol liber urinar
Informaţii generale
Determinarea cortizolului în urina din 24 ore reprezintă metoda de elecţie pentru diagnosticul sindromului Cushing, deoarece rata excreţiei urinare a cortizolului nu este influenţată de variaţiile diurne ale secreţiei acestui hormon corticosuprarenalian. Testul permite o diferenţiere mai exactă a indivizilor sănătoşi de cei cu sindrom Cushing3.
Cortizolul urinar reflectă cantitatea de cortizol liber seric filtrată la nivel renal şi se corelează cu rata de secreţie a cortizolului2.
De obicei există o relaţie direct proporţională între cortizolul liber urinar şi porţiunea nelegată, activă biologic a cortizolului seric3.
Recomandări pentru determinarea cortizolului urinar – evaluarea funcţiei corticosuprarenalei (în special a hipercorticismului); investigarea pacienţilor obezi sau hipertensivi ce prezintă intoleranţă la glucoză, hirsutism, vergeturi, dureri lombare sau tulburări ale ciclului menstrual2.
Pregătire pacient – se va evita stres-ul pe toată durata recoltării probei1.
Specimen recoltat – urina din 24 ore; la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această urină; apoi colectează într-un vas curat de 2-3 litri toate emisiile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua următoare, inclusiv; omogenizează (prin agitare) urina recoltată; măsoară întreaga cantitate; reţine aprox. 10 mL într-un pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină. Proba se păstrează la 2-8°C în timpul colectării şi ulterior, până se lucrează efectiv1.
Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost păstrat la 2-8°C; utilizarea de substanţe conservante (produc interferenţe)1.
Recipient de recoltare – vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 de ore1.
Cantitate recoltată – aprox. 10 mL1.
Prelucrare necesară după recoltare – se lucrează în aceeaşi zi; dacă acest lucru nu este posibil, urina se poate stoca la 2-8°C sau la -20°C1.
Stabilitate probă – urina este stabilă 7 zile la 2-8°C si 3 luni la -20°C1.
Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)1.
Valori de referinţă – sunt dependente de vârstă:
1-10 ani: 55-745 nmol/24h.
10-20 ani: 138-1517 nmol/24h
> 20 ani: 100-379 nmol/24h (36-137 μg/24h)
Factori de conversie: nmol/L x 0.3625 = μg/L; μg/L x 2.7586 = nmol/L1.
Limita de detecţie – 0.5 nmol/L (0.018 μg/dL)1.
Interpretarea rezultatelor
Obţinerea unei valori crescute a cortizolului liber urinar la un pacient care a recoltat adecvat proba de urină este suficientă pentru diagnosticul sindromului Cushing; un rezultat normal exclude cu mare probabilitate acest diagnostic2.
Limite şi interferenţe
Bibliografie