- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Creatinkinaza MB
Informaţii generale
CK-MB este fracţiunea miocardică a creatinkinazei asociată cu infarctul miocardic. Este utilă pentru a estima mărimea zonei de necroză1.
Recomandări pentru determinarea CK-MB
Pentru stabilirea valorilor bazale ale enzimei este necesară recoltarea probei pacientului la debutul bolii, după care se va repeta determinarea la un interval de 12, 24 şi eventual 48 ore5;8.
CK-MB începe să crească la 4-6 ore de la debutul infarctului, atingând un maximum la 15-20 ore după cum urmează: în IMA non-Q, cu ocluzie incompletă, valoarea maximă a CK-MB se înregistrează la 15 ore de la debut, iar în IMA cu unda Q, transmural, CK-MB atinge un vârf la 17-20 ore de la debutul simptomelor5-7.
CK-MB nefiind eliberată numai din muşchiul cardiac, ci şi după exerciţiu fizic susţinut sau în cadrul altor afecţiuni, specificitatea sa pentru IMA este limitată. Calcularea fracţiei CK-MB/CK adaugă specificitate CK-MB pentru IMA la pacienţii cu afecţiuni musculare concomitente, la care necroze miocardiace mici pot fi trecute cu vederea1;2;6;10.
Pregătire pacient – à jeun sau postprandial4.
Specimen recoltat – sânge venos4.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator4.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare4.
Volum probă – minim 0.5 mL ser4.
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat4.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 2 zile la temperatura camerei; 7 zile la 4-8°C; 1 lună la -20°C4.
Metoda – spectrofotometrică (kinetică)4.
Valori de referinţă – < 24U/L4.
Factor de conversie:U/L x 0.0167=mkat/L
Limita de detecţie – 0.05mkat/L (3U/L)4.
Interpretarea rezultatelor
In general, există o probabilitate crescută de IMA atunci când sunt îndeplinite următoarele trei condiţii:
Diagnosticul de infarct miocardic nu trebuie să se bazeze numai pe determinarea CK-MB; trebuie să fie susţinut de date clinice şi de alte investigaţii de laborator (vezi fig.8.1.1)4.
Limite şi interferenţe
• Interferenţe analitice
Valorile trigliceridelor > 300 mg/dL pot determina scăderi >20% ale activităţii CK-MB5.
Fig.8.1.1 Dinamica activităţii enzimatice şi a concentraţiei unor proteine în infarctul miocardic
Bibliografie