Cromogranina A

Informaţii generale

Cromogranina A este o proteină cu greutatea moleculară de 49 kD alcătuită din 439 aminoacizi. Face parte din familia graninelor care se găsesc în veziculele secretorii ale celulelor neuroendocrine. Rolul acestora este de a regla activitatea secretorie a acestor celule.

Datorită răspândirii ubicuitare în ţesuturile neuroendocrine, cromogranina A constituie un marker util pentru tumorile dezvoltate din aceste ţesuturi: carcinoid, feocromocitom, neuroblastom, carcinom tiroidian medular, unele tumori hipofizare, tumori insulare pancreatice şi alte apudoame. A fost demonstrat faptul că nivelurile serice de cromogranină A se corelează cu volumul tumoral. De asemenea reprezintă un instrument sensibil pentru depistarea tumorilor reziduale şi a recurenţelor la pacienţii trataţi.

În special tumorile carcinoide secretă cromogranina A alături de serotonină şi peptide. Acestea sunt clasificate în funcţie de locul de origine a tumorii în:

– tumori derivate din partea cranială a tubului digestiv primitiv: pancreatice, duodenale, gastrice, bronşice;

– tumori derivate din partea medială a tubului digestiv primitiv: jejunale, ileale şi la nivelul apendicelui;

– tumori derivate din partea caudală a tubului digestiv primitiv: în colonul ascendent şi rect;

– tumori cu alte origini: timice, ovariene, renale, mamare.

Mai există o categorie de tumori care nu îşi au originea în ţesuturile neuroendocrine clasice, dar conţin celule cu diferenţiere neuroendocrină parţială, cum ar fi carcinomul pulmonar cu celule mici sau carcinomul de prostată, în care se înregistrează valori crescute de cromogranina A în ser^2;3.

Recomandări pentru determinarea cromograninei A

– diagnosticul tumorilor carcinoide (cromogranina A constituie un marker de primă linie pentru diagnostic, ca alternativă sau în asociere cu determinările de 5-HIIA urinar, serotonina serică şi urinară);

– marker de prima linie (împreună cu 5-HIIA) pentru monitorizarea pacienţilor cu tumori carcinoide;

– marker adjuvant pentru diagnosticul altor tumori neuroendocrine: feocromocitom, neuroblastom, carcinom tiroidian medular, unele tumori hipofizare, tumori insulare pancreatice şi alte apudoame;

– posibil marker adjuvant pentru monitorizarea pacienţilor cu carcinom prostatic avansat².

Pregătire pacient – Pacientul va întrerupe medicamentele din categoria inhibitorilor de pompă de protoni (ex. omeprazol) cu 1 săptămână înaintea recoltării^1;3.

Specimen recoltat – sânge venos¹.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator¹.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare

Volum probă – minim 2 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei

• specimen hemolizat;

• specimen expus la temperatură ridicată;

• specimen contaminat bacterian¹.

Stabilitate probă – Timp de 2 zile la 2-8°C sau timp îndelungat la -20°C.

Metodă – metoda imunochimică ce utilizează tehnologia TRACE (Time Resolved Amplified Cryptate Emission).

Valori de referinţă¹ – <101.9 ng/mL¹.

Interpretarea rezultatelor

Valorile cromograninei A sunt crescute la majoritatea pacienţilor cu tumori carcinoide simptomatice, de obicei de câteva ori faţă de limita superioară a normalului. Determinările serice sunt în special utile în cazul tumorilor derivate din partea caudală a tubului digestiv primitiv, la care nivelurile de serotonină şi 5-HIIA sunt adesea normale. La pacienţii cu tumori derivate din partea cranială şi partea medială a tubului digestiv primitiv cromogranina A este crescută în 80-90% din cazuri.

Pentru a atinge sensibilitatea maximă în diagnosticul iniţial al tumorilor carcinoide se recomandă determinarea concomitentă a cromograninei A, 5-HIIIA urinar şi a serotoninei serice. Dacă nici unul din cei 3 parametri nu prezintă valori crescute, se poate exclude în majoritatea cazurilor un carcinoid. Excepţie fac unele tumori derivate din partea cranială a tubului digestiv primitiv care produc numai 5-hidroxitriptofan şi la care doar serotonina urinară prezintă valori crescute.

Evoluţia bolii la pacienţii cu tumori carcinoide secretante de serotonină poate fi monitorizată prin determinarea acesteia în ser. Cu toate acestea, în cazul unor valori mai mari de 5000 μg/L capacitatea de stocare a trombocitelor este depăşită, iar concentraţiile serice ale serotoninei nu mai sunt direct proporţionale cu volumul tumoral. Din acest motiv, determinările de cromogranină A şi 5-HIIA sunt mai utile decât cele ale serotoninei serice. Datorită unei relaţii lineare între cromogranina A şi volumul tumoral determinarea acesteia are şi valoare prognostică.

La pacienţii cu tumori neuroendocrine altele decât cele carcinoide valorile cromograninei A sunt adesea crescute alături de hormonii specifici ţesuturilor de origine. Deoarece creşterile cromograninei A nu sunt la fel de mari ca în tumorile carcinoide, determinarea produşilor tumorali specifici are sensibilitate mai mare. Cu toate acestea, măsurarea cromograninei A serice devine utilă în situaţiile în care determinările hormonale sunt neconcludente, mai ales în cazul feocromocitoamelor şi neuroblastoamelor.

Carcinoamele de prostată conţin adesea celule cu diferenţiere neuroendocrină parţială, care secretă cromogranina A. Nivelul acesteia este în majoritatea cazurilor insuficient pentru a fi folosit ca marker în diagnosticul cancerului de prostată. Totuşi, dacă pacienţii având carcinom de prostată într-un stadiu avansat prezintă valori serice crescute de cromogranina A, acest fapt indică rezistenţa la terapia antiandrogenică şi un prognostic nefavorabil. Această categorie de pacienţi necesită o monitorizare specială³.

Limite şi interferenţe

Deoarece cromogranina A este metabolizată hepatic şi excretată renal, pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală avansată prezintă adesea valori semnificativ crescute ale cromograninei A, ceea ce-i limitează utilitatea.

• Medicamentele care stimulează secreţia celulelor neuroendocine, în special inhibitorii de pompă de protoni, cresc semnificativ valorile cromograninei A serice³.

Bibliografie