- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Diagnostic serologic enterovirusuri
Informatii generale si recomandari pentru testare
Genul Enterovirus face parte din familia Picornaviridae care include numeroase virusuri ce pot fi intalnite nu numai animale dar si la plante sau bacterii. Virionii sunt mici (25-30 nm), cu simetrie icosaedrica; capsida contine 60 de capsomere si nu poseda anvelopa. Genomul este alcatuit dintr-un ARN monocatenar, cu polaritate pozitiva, infectios, nesegmentat; acesta codifica un precursor polipeptidic clivat ulterior in 4 proteine.
Clasificarea conventionala a enterovirusurilor cuprinde virusurile polio, Coxsackie si ECHO (enteric cytopathogenic human orphan). Intre aceste subgenuri nu exista diferente semnificative, toate determinand in mod obisnuit infectii subclinice (inaparente) ale tractului digestiv, dar si un spectru larg de alte sindroame3. Ca urmare a strategiilor eficiente de vaccinare, virusurile polio salbatice 1-3 circula numai intr-un numar restrans de tari in curs de dezvoltare5.
La randul lor, virusurile non-polio includ:
– virusuri Coxsackie A, 23 serotipuri: 1-22 si 24;
– virusuri Coxsackie B, 6 serotipuri: 1-6;
– Echovirusuri, 29 serotipuri: 1-9,11-27, 29-31;
– Enterovirusuri “noi”: toate enterovirusurile descoperite din 1970 au fost incluse in genul enterovirus serotipurile 68-71 (virusul hepatitei A denumit initial enterovirus 72 a fost reclasificat ca hepadnavirus)1;5.
Enterovirusurile sunt raspandite ubicuitar. Rata infectiei prezinta variatii in functie de sezon, zona geografica, varsta si statusul socioeconomic al populatiei. In zona temperata infectiile sunt mai prevalente in lunile de vara si de toamna. Infectia poate afecta toate varstele, dar este mai severa la copiii mici si varstnici5.
Calea de transmitere a infectiei cu enterovirusuri este predominant fecal-orala, prin contact direct, dar si indirect (apa, alimente, obiecte contaminate si conditii igienico-sanitare deficitare)3;4;5.
Susceptibilitatea celulelor gazda fata de infectie este definita prin prezenta de receptori specifici de membrana care leaga enterovirusurile5.
Enterovirusurile non-polio pot determina urmatoarele tablouri clinice2:
Manifestari asociate cu diverse serotipuri de enterovirusuri | ||
Serotipuri ale virusurilor indicate | ||
Manifestare clinica | Virus Coxsackie | Echovirus (E) si Enterovirus (Ent) |
Conjunctivita acuta hemoragica | A24 | E70 |
Meningita aseptica | A2, 4, 7, 9, 10; B1-5 | E4, 6, 7, 9, 11, 13, 16, 18, 19, 30,
33; Ent70, 71 |
Encefalita | A9; B1-5 | E3, 4, 6, 9, 11, 25, 30; Ent71 |
Exantem | A4, 5, 9, 10, 16; B1, 3-5 | E4-7, 9, 11, 16-19, 25, 30; Ent71 |
Boala generalizata a nou- nascutului |
B2-5 | E4-6, 9, 11, 14, 16, 19 |
Boala „mainii, piciorului si gurii” | A5, 7, 9, 10, 16; B2-5 | Ent71 |
Herpangina | A1-10, 16, 22; B1-5 | E6, 9, 11, 16, 17, 25; Ent71 |
Miocardita, pericardita | A4, 9, 16; B1-5 | E6, 9, 11, 22 |
Paralizie | A4, 7, 9; B1-5 | E2, 4, 6, 9, 11, 30; Ent70, 71 |
Pleurodinie | A1, 2, 4, 6, 9, 10, 16; B1-6 | E1-3, 6, 7, 9, 11, 12, 14, 16, 19, 24, 25, 30 |
Pneumonie | A9, 16; B1-5 | E6, 7, 9, 11, 12, 19, 20, 30; Ent68, 71 |
Enterovirusurile sunt implicate in 80-92% din cazurile meningita aseptica, iar manifestarile clinice depind de organismul-gazda. Encefalita enterovirala este mai putin comuna, dar mai severa decat meningita aseptica.
Infectiile generalizate la nou nascut pot cauza morbiditate severa si mortalitate; sunt relatate septicemii, meningoencefalite, miocardite sau hepatite.
Herpangina se caracterizeaza prin debut brusc cu febra, disfagie si aparitia pe pilieri, palat si amigdale de papule si vezicule mici, inconjurate de zone rosii; sunt afectati copiii.
Pacientii cu boala ,,mainii, piciorului si gurii” prezinta simptome similare herpanginei, dar leziunile bucale sunt mai difuze, prezente si pe limba; enantemul este asociat concomitent cu exantem maculopapular si vezicular-bulos al mainilor, picioarelor si feselor.
Pleurodinia denumita si mialgie epidemica se caracterizeaza prin febra si stare generala alterata, ce sunt asociate cu dureri intense la baza toracelui datorita afectarii diafragmului; in plus se poate dezvolta si pericardita.
In cazul pneumoniei, enterovirusurile se gasesc in secretiile tractului respirator superior in primele 3 saptamani de la primoinfectie si sunt eliminate prin scaun timp de 8 saptamani (la imunodeprimati chiar mai mult, pana la 1 an)1;5.
Majoritatea infectiilor sunt autolimitate si nu necesita spitalizare si tratament. Exceptie fac encefalita, miocardita acuta, infectiile la nou-nascuti si imunodeprimati care pot fi extrem de periculoase5.
Imunitatea are specificitate de serotip. Testele serologice sunt semnificative pentru diagnostic in cazul in care se demonstreaza cresteri in dinamica ale titrului de anticorpi (de cel putin de 4 ori). Anticorpii neutralizanti apar in prima saptamana, ating un varf la 3 saptamani de la debut si persista timp indelungat. Anticorpii fixatori de complement dispar in cateva luni4;5.
Testarea se indica la pacientii cu infectii sistemice sau cu sindroame specifice de organ pentru stabilirea etiologiei2.
Pregatire pacient – a jèun (pe nemancate) sau postprandial6.
Specimen recoltat – sange venos6.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator6.
Prelucrare necesara dupa recoltare-se separa serul prin centrifugare6.
Volum proba – minimum 3 mL de ser6.
Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian6.
Stabilitate proba – ambient 2 zile; refrigerat 2 saptamani; 1 an la -20°C6.
Metoda – test de microneutralizare specific pentru urmatoarele serotipuri; Coxsackie B4, Coxsackie B5, Echovirus 6, Echovirus 30; rezultatele sunt comunicate sub forma de titruri6.
Valori de referinta
Coxsackie B4 <1:10
Coxsackie B5 <1:10
Echovirus 6 <1:10
Echovirus 30 <1:106.
Interpretarea rezultatelor
Un singur titru de anticorpi mai mare de 1:80 poate indica o infectie veche sau curenta, din acest motiv este foarte important ca testarea sa fie efectuata in dinamica. Seroconversia sau o crestere a titrului de cel putin 4 ori in seruri-perechi recoltate in perioada acuta si cea de convalescenta este considerata o dovada puternica de infectie recenta3.
Titruri incepand cu 1:160 pot indica o infectie din acest sezon6.
Bibliografie
1. ARUP Laboratories. Test Directory: Coxsackie B Virus Antibodies; Echovirus Antibodies. www.aruplab.com 2009. Ref Type: Internet Communication.
2. Cohen JI. Enteroviruses and Reoviruses. In Kasper D et al. eds. Harrison’s Principles of Internal Medicine, 16th ed. New York: McGraw-Hill, 2005; 1143-1148.
3. Costin Cernescu. Picornaviridae. In Virusologie medicala, Editura medicala ,Bucuresti, 2003, 136.
4. Elvira Sinziana Ciufecu . Fam Picornaviridae. In Compendiu de virusologie medicala,Tipografia Fundatiei ,,Romania de Maine, 250-253.
5. John F. Modlin. Introduction to the Enteroviruses and Parechoviruses. In Mandelll, Douglas and Bennett’s Principles and Practice of INFECTIOUS DISEASES, Seventh Edition, 2009, 2337-2342.
6. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.