Estriol neconjugat

Informaţii generale

Estriolul (E3) este hormonul estrogen predominant din sângele şi urina femeilor gravide¹.

Cea mai mare parte a estriolului circulant este un produs al unităţii feto-placentare, rezultând dintr-un precursor (16-α-hidroxi-dehidroepiandrosteron) sintetizat în suprarenalele fătului şi transformat în estriol de către ficatul fetal şi placentă. Producţia normală a acestui hormon reprezintă un indicator al integrităţii unităţii feto-placentare şi al stării de bine a fătului^1-3.

Majoritatea estriolului circulant este alcătuit din forme conjugate, ce sunt excretate în urină, estriolul liber (neconjugat) fiind prezent numai într-un procent de 9%. În cursul dezvoltării normale a fătului, producţia de estriol creşte progresiv, atingând un maximum în săptămâna 36 de sarcină.

Monitorizarea secvenţială a nivelurilor de estriol în sarcinile cu risc crescut are valoare clinică mai mare decât determinările izolate şi permite o intervenţie terapeutică precoce. Astfel nivelurile de estriol persistent scăzute sau care înregistrează o reducere bruscă, sunt sugestive pentru suferinţa fetală.

Determinarea combinată de estriol neconjugat, gonadotropina corionică (HCG total sau free-beta HCG) şi alfa-fetoproteina (AFP) în trimestrul II de sarcină – investigaţie cunoscută sub numele de triplu test – are utilitate, împreună cu alte date clinice materne, în estimarea riscului de anomalii fetale la naştere².

Recomandări pentru determinarea estriolului neconjugat – în cadrul triplului test; evaluarea suferinţei fetale şi a funcţiei placentei la pacientele care prezintă complicaţii ale sarcinii: preeclampsie, întârzierea creşterii fetale, diabet, izoimunizare Rh, coriocarcinom şi mola hidatiformă³.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial; pacientele vor menţiona obligatoriu data ultimei menstruaţii sau vârsta gestaţională determinată echografic; pentru triplul test se va completa fişa de calcul de risc prenatal².

Specimen recoltat – sânge venos².

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator².

Prelucrare necesară după recoltare – se separa serul prin centrifugare².

Stabilitate probă – serul separat este stabil 5 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi².

Volum probă – minim 0.5 mL ser².

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat².

Metodă – imunofluorimetrică (time-resolved fluoroimmunoassay); pentru marcare este utilizat europiu cu proprietăţi unice de fluorescenţă².

Valori de referinţă

 – pentru interpretarea valorilor estriolului în trimestrul II de sarcină se utilizează medianele corespunzătoare vârstei gestaţionale (furnizate de programul Wallac LifeCycle^TM în asociere cu Elipse Screening Engine) şi se calculează MoM corespunzător (se împarte valoarea obţinută pentru estriol la mediană)²;

– pentru trimestrul III de sarcină (monitorizarea suferinţei fetale) se vor utiliza orientativ următoarele valori³:

Factori de conversie: ng/mL x 3.467 = nmol/L; nmol/L x 0.287 = ng/mL.

!Menţiune: valorile mediane se referă la o sarcină unică; in cazul sarcinilor multiple valorile sunt mult mai mari³.

Limita de detecţie – 0.1ng/mL³.

Interpretarea rezultatelor

Limite şi interferenţe

• Interferenţe analitice

Anticorpii heterofili prezenţi în serul pacienţilor pot interacţiona cu imunoglobulinele incluse în componentele kit-ului şi dă rezultate neconcludente².

Bibliografie