Fibrinogen

 Informatii generale 

Fibrinogenul (factorul I al coagularii) este o glicoproteina dimerica cu greutate moleculara de aproximativ 340kD, prezenta in plasma si in α-granulele plachetare. Este sintetizat in ficat la o rata de 1.7-5 g/zi¹. Fiecare din cele doua subunitati contine trei lanturi polipeptidice: Aα, Bβ si γ. Fibrinogenul are o structura trinodulara, domeniul central globular fiind denumit domeniul E, care cuprinde capetele N-terminale ale celor sase lanturi polipeptidice, iar domeniile D contin capetele C-terminale ale celor trei lanturi. Timpul de injumatatire al fibrinogenului este de 3-5zile⁸.

Fibrinogenul constituie substratul de actiune atat pentru trombina, ultima enzima din cascada coagularii, cat si pentru plasmina, enzima a sistemului fibrinolitic. Trombina se leaga la domeniul central al fibrinogenului si elibereaza cate doua fibrinopeptide A si B de la nivelul fiecarei molecule, expunand astfel situsurile de legare din domeniul E complementare situsurilor din domeniile D ale altor monomeri de fibrina. Aceste situsuri de legare complementare duc la formarea initial a protofibrilelor de fibrina, care agrega in fibre groase, iar acestea se ramifica intr-o retea de fibre interconectate. FXIIIa stabilizeaza polimerul de fibrina prin formarea de legaturi incrucisate.

Plasmina cliveaza atat fibrinogenul cat si fibrina. In urma actiunii plasminei asupra fibrinogenului sunt eliberate fragmentele X, Y, D si E. Fragmente similare sunt eliberate in urma digestiei fibrinei, precum si D-dimeri si alti produsi de degradare care prezinta legaturi covalente incrucisate. Desi fragmentul X poate inca polimeriza intr-un cheag slab, fragmente Y si D inhiba polimerizarea monomerilor de fibrina⁸.

In plus fibrinogenul apartine grupului proteinelor de faza acuta (valori crescute apar dupa 24-48 ore de la producerea evenimentului)¹.

Recomandari pentru determinarea fibrinogenului  

          – detectarea deficitului congenital sau dobandit al fibrinogenului (a-/hipo-/disfibrinogenemii); 

          – monitorizarea terapiei trombolitice; 

          – ca indicator al reactiilor consumptive cu/fara fibrin(ogen)oliza; 

          – evaluarea riscului de aparitie a evenimentelor trombotice cardiovasculare (de ex. IMA, AVC); 

          – procese inflamatorii acute^1;2;6. 

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)⁵.

Specimen recoltat – sange venos⁵.

Recipient de recoltare – vacutainer cu citrat de Na 0.105M (raport citrat de sodiu – sange=1/9)

Presiunea realizata de garou trebuie sa fie intre valoarea presiunii sistolice si cea a presiunii diastolice si nu trebuie sa depaseasca 1 minut. Daca punctia venoasa a esuat, o noua tentativa pe aceeasi vena nu se poate face decat dupa 10 minute⁵.

Cantitate recoltata – cat permite vacuumul; pentru a preveni coagularea partiala a probei se va asigura amestecul corect al sangelui cu anticoagulantul, prin miscari de inversiune a tubului⁵.

Cauze de respingere a probei – vacutainer care nu este plin cel putin 90%; proba intens hemolizata, intens lipemica sau coagulata^5,6.

Prelucrare necesara dupa recoltare – proba va fi centrifugata 15 minute la 2500g⁵.

Stabilitate proba – proba este stabila 4 ore la temperatura camerei, iar plasma separata cateva luni la -20ºC⁵.

Metoda – coagulometrica (Clauss): in prezenta unui exces de trombina, timpul de coagulare al unei plasme citratate, diluate (1/10), saraca in trombocite este invers proportional cu concentratia de fibrinogen. Testul determina nivelul functional de fibrinogen (activitatea) ⁵.

In laboratorul nostru se foloseste ca reactiv trombina umana ce contine un inhibitor pentru heparina. Ca urmare se poate folosi si pentru pacientii aflati in tratament cu heparina⁵.

Valori de referinta – variaza in functie de varsta⁵:

Valori critice – <100mg/dL²

! La valori <50mg/dL pot aparea evenimente hemoragice dupa interventii chirurgicale traumatice.

Valorile >700mg/dL (determinari repetate  dupa remiterea procesului inflamator acut) indica un risc crescut pentru aparitia bolilor coronariene si cerebrovasculare².

Interpretarea rezultatelor

Scaderi:

• Cresterea consumului de fibrinogen: in CID si in reactiile de hiperfibrinoliza din cancere metastatice, leucemie acuta promielocitara, complicatii obstetricale. Consumul de fibrinogen poate incepe foarte rapid, de aceea dozarea acestuia trebuie facuta la intervale scurte de timp. Cand CID se suprapune peste raspunsul de faza acuta, fibringenul poate fi fals crescut.

• Scaderea sintezei de fibrinogen: in afectiuni hepatice severe insotite de scaderea parenchimului hepatic (ciroza hepatica, intoxicatie cu ciuperci), in afectiuni insotite de irigare hepatica anormala (insuficienta cardiaca dreapta).

• Terapia trombolitica: scaderea concentratiei de fibrinogen depinde de doza si de tipul medicatiei administrate: streptokinaza si urokinaza determina scaderea pronuntata a fibrinogenului (valori < 10mg/dL); activatorul tisular al plasminogenului (t-PA) si prourokinaza determina scaderea moderata a fibrinogenului.

• Terapia cu L-asparaginaza^6;7.

• Afibrinogenemia congenitala, caracterizata prin lipsa completa a fibrinogenului, este una din cele mai rare deficiente de factori ai coagularii, este mostenita autosomal recesiv si apare la homozigoti sau dublu heterozigoti pentru mutatiile respective. PT si aPTT sunt prelungite la infinit datorita incapacitatii de a produce fibrina⁶.

• Indivizii heterozigoti pentru deficienta congenitala de fibrinogen (hipofibrinogemia) sunt asimptomatici daca nivelul fibrinogenului este >50 mg/dL, iar atat nivelul functional (activitatea) cat si cel antigenic sunt scazute⁶.

Deficienta severa de fibrinogen trebuie considerata la un pacient cu istoric hemoragic si care are PT si aPTT prelungite. Deficientele usoare pot sa nu prelungeasca nici PT nici aPTT, astfel fibrinogenul trebuie masurat la pacienti cu tendinta hemoragica chiar atunci cand PT si aPTT sunt normale⁶.

• La pacientii cu disfibrinogenemie congenitala  fibrinogenul coagulabil este scazut, iar concentratia plasmatica a acestuia este normala sau scazuta^1;6. Disfibrinogenemia congenitala este mostenita autosomal dominant, aproximativ 50% din pacienti sunt asimptomatici fiind descoperiti la testarile de laborator de rutina datorita timpilor de coagulare prelungiti (tipic, TT este prelungit), unul din patru pacienti prezinta sangerare prelungita postoperator, iar 20% prezinta tendinta spre tromboza^6;7.

• Consumul moderat de alcool scade nivelul de fibrinogen.⁴

Cresteri:

• Cresterea sintezei de fibrinogen:

– in cadrul raspunsului de faza acuta din infectii, inflamatii, tumori, traumatisme, arsuri. In cazul distructiei celulare intinse (de ex. interventii chirurgicale, infarct miocardic, radioterapie) fibrinogenul revine la normal dupa raspunsul de faza acuta, spre deosebire de procesele inflamatorii cronice active din afectiuni reumatismale si boli de colagen, in care nivelul acestuia ramane crescut pe durate lungi de timp.

– ca raspuns compensator la pierderea de proteine (in special a albuminei) la pacientii cu sindrom nefrotic, mielom multiplu;

– boala hepatica, ciroza, tratament cu estrogeni, coagulare intravasculara compensata⁷;

– hipertensiune, diabet, obezitate^4;7.

Disfibrinogenemia dobandita apare in asociere cu boli hepatice, renale si se asociaza de obicei cu niveluri crescute de fibrinogen⁷.

Nivelurile crescute de fibrinogen se asociaza cu risc crescut de boala cardiovasculara aterosclerotica (de ex. IMA si AVC) ⁶. Concentratia plasmatica a fibrinogenului pare a fi reglata de un joc complex intre factorii genetici si de mediu^1;2;4. Totusi ramane de stabilit daca fibrinogenul crescut actioneaza ca factor patogenic al trombozei arteriale sau reflecta inflamatia asociata cu ateroscleroza, fiind un marker pentru boala precoce silentioasa clinic^4;6.

Limite si interferente 

La nou nascuti concentratia fibrinogenului poate fi scazuta datorita imaturitatii sistemului hemostatic si atinge nivelul de la adulti pana la 21 zile postnatal⁷.

La gravide fibrinogenul este crescut in mod fiziologic². Niveluri crescute pot fi intalnite la fumatori⁶.

Determinarea fibrinogenului la pacientii aflati sub terapie trombolitica se face dupa adaugarea in plasma de testat a unei mixturi anticoagulante ce contine un inhibitor pentru plasmina.

Rezultatul analizei nu este influentat de: prezenta PDF (<130µg/mL), hirudina (<3µg/mL), heparina (<2UI/mL).

 • Medicamente

Cresteri: contraceptive orale si estrogeni, aspirina, chimioterapice, pirazinamida, uleiul de peste. Scaderi: nivele crescute ale antitrombinei III, steroizi anabolizanti, androgeni, L-asparaginaza, activatori ai plasminogenului, acid valproic, atenolol, pentoxifilin, cefamandol, preparate cu fier, 5-fluorouracil, clofibrat, danazol, kanamicina, medroxiprogesteron, prednison, ticlopidina^1,3.

Bibliografie
1. Dati F, Wagner C. “Hemostasis”, Lothar Thomas’ Clinical Laboratory Diagnostics, 1st ed, Frankfurt, Germany, 1998, 609-612.

2. Fischbach F. “Blood Studies. Hematology and Coagulation”, A Manual of Laboratory and Diagnostic Test 8th ed, Philadelphia, 2009, 177-178.

3. Fischbach F, “APPENDIX J-Effects of the Most Commonly Used Drugs”, A Manual of Laboratory and Diagnostic Test, 8th ed, Philadelphia, 2009, 1238.

4. Hantgan R, Lord S, “Fibrinogen Structure and Physiology”, Hemostasis and Thrombosis. Basic Principles and Clinical Practice, Colman R, Marder V, Clowes A, George J, Goldheber S, 5th Ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2006, 306-7

5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

6. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Fibrinogen Activity. www.labcorp.com. 2010. Ref Type: Internet Communication.

7. Mayo Clinic, Mayo Medical Laboratories. Reference Laboratory Services for Health Care Organizations. Fibrinogen, Plasma. www.mayomedicallaboratories.com. 2009. Ref Type: Internet Communication.

8. Roberts H, Monroe III D, Hoffman M, “Molecular Biology and Biochemistry of the Coagulation Factors and Pathways of Hemostasis”, Wintrobe`s Clinical Hematology, Greer J, Foerster J, Lukens J, Rodgers G, Pareskevas F, Glader B, 11th ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2004, 1680-82