- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Filarioza – diagnostic serologic
Informații generale
Filariile sunt nematozi paraziți (viermi rotunzi) care provoacă o morbiditate umană semnificativă în regiunile tropicale din întreaga lume. Adulții macroscopici trăiesc în gazda umană și eliberează descendenți microscopici (microfilarii) în sânge sau piele. Microfilariile Wuchereria bancrofti, Brugia malayi, B timori, Loa loa, Mansonella perstans și Mansonella ozzardi se găsesc în sânge, în timp ce microfilariile Onchocerca volvulus și Mansonella streptocerca se găsesc în piele.
Dacă microfilariile sunt preluate de un vector de insecte care mușcă (țânțari, muștele negre, muștele și muștele căpriorului), ele suferă o dezvoltare ulterioară în insectă și pot fi apoi transmise altor oameni. W bancrofti și specia Brugia provoacă o afecțiune gravă numită filarioză limfatică. Adulții trăiesc în limfatice și provoacă inflamații și cicatrici ale vaselor limfatice.
De-a lungul timpului, canalele limfatice sunt obstrucționate, ceea ce duce la limfedem masiv (elefantiazis) al membrului sau in zona inghinală afectată. Wuchereria bancrofti se găsește la tropice, în timp ce speciile Brugia se găsesc în anumite părți ale Asiei și Asia de Sud-Est. Loa loa provoacă angioedem subcutanat migrator, denumit „tumefiere Calabar’’, deoarece viermele adult migrează în tot corpul.
Adultul migrează ocazional pe suprafața ochiului, dându-i numele de „viermele african al ochiului’’. Loa loa se identifică doar în zona Africană. M perstans și M ozzardi provoacă o formă relativ ușoară de filarioză. Pacienții sunt adesea asimptomatici. Când sunt prezente, simptomele includ febră, angioedem, cefalee, mialgii, artralgii, prurit și manifestări neurologice. M perstans se găsește în unele părți din Africa și America de Sud, în timp ce M ozzardi se găsește doar în Mexic și America Centrală și de Sud.
Microfilariile acestor viermi filarii pot fi observate pe filme convenționale groase și subțiri de sânge, ceea ce permite identificarea lor definitivă. Cu toate acestea, microfilariile pot fi în număr redus și, prin urmare, utilizarea metodelor de concentrare, cum ar fi tehnica lui Knott, îmbunătățește sensibilitatea de detectare.
Unele microfilarii sunt eliberate în sânge în anumite momente ale zilei; Speciile W bancrofti și Brugia sunt de obicei eliberate între orele 22:00 și 2:00 (periodicitate nocturnă), în timp ce Loa loa este eliberată mai ales între orele 10 și 14 (periodicitate diurnă). Prin urmare, este important să colectați sânge în aceste perioade de timp pentru o sensibilitate optimă de detectare.
Microfilariile Mansonella nu prezintă nicio periodicitate și, prin urmare, o extragere aleatorie de sânge este acceptabilă. Deoarece nivelurile parazitemiei pot fluctua, pot fi necesare mai multe frotiuri pentru a detecta viermii filariali. Sângele trebuie obținut și examinat la fiecare 8 până la 12 ore timp de 2 până la 3 zile înainte de a exclude infecția.
Recomandări pentru determinarea filiariozei
- Diagnosticarea filariozei
Specimen recoltat – sânge venos8
Prelucrare necesară după recoltare – Serul se separă imediat după recoltarea sângelui și se depozitează la -10°C8.
Metodă – ELISA8
Valori de referinta
Negativ sau pozitiv (organismul este identificat).
INTERPRETARE
Rezultate pozitive sunt furnizate cu genul și specia de microfilarii, dacă sunt identificabile.
ATENȚIONĂRI
Acest examen nu va detecta microfilariile Onchocerca volvulus și Mansonella streptocerca deoarece acestea se găsesc în principal în piele . Examenul „skin-snip” este metoda preferată pentru depistarea microfilariilor acestor viermi.
Microfilariile pot fi observate în sângele periferic pe filmele de sânge groase și subțiri de rutină, dar tehnicile de concentrare precum concentrația Knott și tehnica de filtrare cu membrană Nucleopore oferă o sensibilitate crescută de detectare.
Pot fi necesare mai multe frotiuri pentru a detecta microfilariile din sânge. Probele repetate pot fi colectate la fiecare 8 până la 12 ore pe o perioadă de 2 până la 3 zile.
Recoltarea sângelui trebuie programată pentru a corespunde cu eliberarea de microfilarii în circulația periferică. Pentru agenții filariozei limfatice, sângele trebuie recoltat între orele 22:00 și 2:00, în timp ce pentru detectarea Loa loa, sângele trebuie recoltat între orele 10:00 și 14:00.
Bibliografie
- Lourens, G. B., & Ferrell, D. K. (2019). Lymphatic Filariasis. The Nursing clinics of North America, 54(2), 181–192. https://doi.org/10.1016/j.cnur.2019.02.007
- Huang, X., Deng, X., Kou, J., Liu, X., Wang, H., Cheng, P., & Gong, M. (2020). Elimination of Lymphatic Filariasis in Shandong Province, China, 1957-2015. Vector borne and zoonotic diseases (Larchmont, N.Y.), 20(12), 875–881. https://doi.org/10.1089/vbz.2020.2624
- World Health Organization. (n.d.). Lymphatic filariasis. World Health Organization. Retrieved December 18, 2021, from https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/lymphatic-filariasis
- Kalyanasundaram, R., Khatri, V., & Chauhan, N. (2020). Advances in Vaccine Development for Human Lymphatic Filariasis. Trends in parasitology, 36(2), 195–205. https://doi.org/10.1016/j.pt.2019.11.005
- Davis, E. L., Reimer, L. J., Pellis, L., & Hollingsworth, T. D. (2019). Evaluating the Evidence for Lymphatic Filariasis Elimination. Trends in parasitology, 35(11), 860–869. https://doi.org/10.1016/j.pt.2019.08.003
- Hoerauf, A., Pfarr, K., Mand, S., Debrah, A., & Specht, S. (2011). Filariasis in Africa—treatment challenges and prospects. Clinical Microbiology and Infection, 17(7), 977-985. doi:10.1111/j.1469-0691.2011.03586.x
- Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/overview/9232#Overview [Accesat la data de 18.12.2021]
- Dixit, V., Gupta, A. K., Bisen, P. S., Prasad, G. B., & Harinath, B. C. (2007). Serum immune complexes as diagnostic and therapeutic markers in lymphatic filariasis. Journal of clinical laboratory analysis, 21(2), 114–118. https://doi.org/10.1002/jcla.20116