Folați serici (acid folic)

Informaţii generale

Acidul folic (acidul pteroilmonoglutamic) este substanţă comună din care sunt produşi folaţii, un grup de compuşi cu structura asemănătoare, care constau dintr-un inel pteridinic, paraaminobenzoat şi unul sau mai multe lanţuri glutamice laterale. Formele poliglutamice sunt cele care predomină intracelular şi sunt mai eficiente în reacţiile enzimatice. Formele metabolic active sunt 5-metiltetrahidrofolatul (formă majoră din organism), 10-formiltetrahidrofolatul şi tetrahidrofolatul (care funcţionează că donor/acceptor de grupuri cu un atom de carbon în reacţii din metabolismul unor aminoacizi şi al nucleotidelor, respectiv sinteză ADN). Metabolismul folatului este legat de cel al vitaminei B12: cobalamină este implicată în preluarea celulară de 5-metiltetrahidrofolat monoglutamat şi transformarea intracelulară în poliglutamat.

Folatul este ubicuitar, găsindu-se în aproape toate clasele de alimente, în primul rând în legumele cu frunze verzi, dar şi în carne, organe, produse lactate, cereale. Folatul alimentar este poliglutamat şi necesită conversie în monoglutamat pentru a fi absorbit, fiind mai puţin biodisponibil decât acidul folic de sinteză. Folatul este absorbit atât prin intermediul unui carrier, care predomină în intestinul subţire proximal (proces saturabil), cât şi printr-un proces nonsaturabil, care predomină la nivelul ileonului. Folatul alimentar şi folatul biliar reabsorbit intră în circulaţie, unde se leagă nespecific şi cu afinitate mică de albumina; o treime circulă în formă liberă şi numai o fracţiune foarte mică se leagă specific de proteină de legare a folatului derivată din membrană celulară; folatul circulant monoglutamat este preluat rapid la nivel celular via receptorul pentru folat sau prin difuzie pasivă, este convertit în folat poliglutamat la nivel citosolic şi apoi transportat la nivelul organitelor (35% din folatul intracelular se găseşte în mitocondrii). Organismul uman conţine 5-10 mg de folaţi, iar cea mai mare parte (50%) este depozitată la nivelul ficatului. Excreţia are loc prin materiile fecale (reciclarea enterohepatica este importantă) şi urină (filtrare glomerulară, reabsorbţie şi secreţie tubulară). De asemenea, folaţii sunt sintetizaţi de către bacteriile intestinale ^1;2.

• Diagnosticul diferenţial al anemiei megaloblastice;
• Alcoolismul cronic;
• Femei care intenţionează să aibă o sarcină, mai ales dacă au avut un copil cu defect de tub neural;
• Monitorizarea tratamentului cu anticonvulsivante, antifolaţi (metotrexat), pirimetamina (antimalaric), sulfasalazina (pentru boli inflamatorii intestinale), contraceptive orale;
• Sindroame de malabsorbţie;
• Boli hepatice cronice;
• Vârstnici cu malnutriţie.

Se pot determina atât folatul seric (care reflectă modificări recente în aportul alimentar şi absorbţia intestinală de folat), cât şi folatul eritrocitar (adevăratul indicator al folatului tisular). Folatul eritrocitar nu face distincţia între deficitul de folat şi cel de vitamina B12: 63% din pacienţii cu deficit de vitamina B12 prezintă niveluri scăzute de folaţi. Pe de altă parte folatul seric este crescut la 30% din pacienţii cu deficit de vitamina B12; de aceea determinările de folat şi vitamina B12 trebuie efectuate simultan².

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate), înaintea unor eventuale injecţii cu vitamina B12, administrării de transfuzii sau începerii tratamentului cu folat⁴.

Specimen recoltat – sânge venos⁵.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator⁵.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare⁵.

Volum probă – minim 1 mL ser⁵.

Cauze de respingere a probei – ser hemolizat⁵.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; se protejează de lumină^3;5.

Metodă de determinare – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)⁵.

Valori de referinţă – 4.6 – 34.8 ng/mL (pentru populaţia europeană)⁵.

Factori de conversie: nmol/L x 0.44 = ng/mL; ng/mL x 2.27 = nmol/L.

Limita de detecţie – < 0.640 ng/mL (< 1.45nmol/L)⁵. 

Interpretarea rezultatelor

În mod obișnuit, evaluarea anemiilor macrocitare necesită determinarea simultană de folați serici și vitamină B12. Pentru diferențierea deficitului de vitamină B12 și folați se pot efectua suplimentar homocisteina plasmatică și acidul metilmalonic seric. În defictul de folați nivelul homocisteinei este crescut iar cel de acid malonic este normal, pe când în defictul de vitamină B12 sunt crescute atât homocisteina plasmatică cât și acidul metilmalonic seric³.

Limite şi interferenţe

Deficitul sever de fier poate determina creşteri ale folatului printr-un mecanism necunoscut².

• Medicamente

Scăderi:  acid aminosalicilic,  ampicilina,  antiacide,  anticonvulsivante,  barbiturice,  cloramfenicol,  colistiramina,  eritromicina,  fier,  izoniazida,  levodopa,  lincomicina, metformin,  metotrexat,  nitrofurantoin, contraceptive orale,  penicilina,  pentamidina, primidona,  pirimetamina,  rifampicina,  sulfasalazina,  sulfisoxazol, tetraciclina, triamteren, trimetoprim⁷.

• Interferenţe analitice

Bibliografie