- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Fosfor seric
Sinonime – fosfat seric, fosfor anorganic7.
Informatii generale
Dupa calciu, fosforul este cel mai abundent element mineral din organism, aflandu-se in orice tesut. Fosforul reprezinta 1% din greutatea corpului, ceea ce inseamna ca in organismul unui adult se gasesc cca. 600-700 g P sub forma de diversi fosfati anorganici si organici. Din aceasta cantitate 85% intra in constitutia scheletului, 6% in muschi, iar 9% in nervi si sange. Aproximativ 70% din fosforul din sange este prezent in forma organica, in principal fosfolipide, restul fiind fosfor anorganic, sub forma de ortofosfati (H2PO4–, HPO42-), care rezulta din ionizarea secventiala a acidului fosforic7.
Fosfatul este anionul intracelular principal; in celula, fosforul este in principal implicat sub forma de fosfor organic in metabolismul glucidic si lipidic sau este legat de proteine si doar o mica parte este prezenta ca ion fosfat7.
Conditiile care faciliteaza legarea organica a fosforului implica transportul ionilor fosfati din spatiul extra- in cel intracelular; astfel eliberarea de insulina indusa de glucoza induce transportul glucozei si ionilor fosfati in celulele musculare si hepatice7.
Fosforul intra in compozitia oaselor si a dintilor, este unul din constituentii acizilor nucleici, nucleoproteinelor, fosfolipidelor din membranele celulare; este de asemenea implicat in mentinerea echilibrului acido-bazic, in stocarea si transferul de energie1, in procese enzimatice, stimuleaza contractia musculara si este necesar pentru mentinerea activitatii neuronale3.
Fosfatul este prezent in multe produse alimentare (carne, vegetale), absorbtia intestinala a fosforului depinzand linear de aportul de fosfat si numai o mica parte este absorbita activ, dependenta de 1,25(OH)2D3 [mecanism care devine important in cazurile asociate cu nivel crescut de 1,25(OH)2D3]. Rinichii sunt principalii reglatori ai homeostaziei fosforului; aproximativ 80% din cantitatea filtrata glomerular este reabsorbita in tubii proximali si 10% in tubii distali. Fosfatul este transportat de doi cotransporteri Na+/fosfat prin marginea in perie a membranei tubilor renali. PTH faciliteaza excretia renala a fosfatului prin inhibarea transportului Na-dependent. Alti hormoni joaca de asemenea un rol in reglarea transportului fosfatului: hormonul de crestere, IGF1, insulina, hormonii tiroidieni, 1,25(OH)2D3 reduc excretia fosfatului; calcitonina, factorul natriuretic atrial, EGF, TGF-α, glucocorticoizii cresc efectul excretor7.
Recomandari pentru determinarea fosforului seric – boli osoase, boli renale cronice, pacienti dializati, status posttiroidectomie, boli paratiroidiene, nefrolitiaza, alcoolism cronic, pacienti care necesita ingrijiri medicale intensive (nutritie parenterala, ventilatie mecanica), suspiciune de deficit de vitamina D (sindroame de malabsorbtie), slabiciune musculara7.
Nivelurile de fosfor seric trebuie evaluate intotdeauna impreuna cu cele ale calciului, deoarece exista o relatie inversa intre cele 2 elemente: cresterea unuia din cei doi electroliti in sange determina cresterea excretiei urinare a celuilalt electrolit. Multe din cauzele care cresc nivelul calciului determina de asemenea scaderea nivelului fosforului1.
Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate).! Postprandial nivelul de fosfat seric creste5.
Specimen recoltat – sange venos; se va evita staza cu garoul5.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator5.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare5.
Volum proba – minim 0.5 mL ser5
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat5.
Stabilitate proba – serul separat este stabil 24 ore la temperatura camerei; 7 zile la 2-8ºC; 1 an la -20ºC5.
Metoda – spectrofotometrica (colorimetrica)5.
Valori de referinta
Valori de referinţă – sunt în functie de varsta si sex5:
Femei:
Vârstă | Valori (mg/dL) |
<1 lună | 4.3-7.7 |
1-12 luni | 3.7-6.5 |
1-3 ani | 3.4-6.0 |
4-6 ani | 3.2-5.5 |
7-9 ani | 3.1-5.5 |
10-12 ani | 3.3-5.3 |
13-15 ani | 2.8-4.8 |
16-18 ani | 2.5-4.8 |
Adult | 2.5-4.5 |
Barbati:
Vârstă | Valori (mg/dL) |
<1 lună | 3.9-6.9 |
1-12 luni | 3.5-6.6 |
1-3 ani | 3.1-6.0 |
4-6 ani | 3.3-5.6 |
7-9 ani | 3.0-5.4 |
10-12 ani | 3.2-5.7 |
13-15 ani | 2.9-5.1 |
16-18 ani | 2.7-4.9 |
Adult | 2.5-4.5 |
Factor de conversie: mg/dL x 0.323 = mmol /L
Limita de detectie – 0.3 mg/dL (0.1 mmol/L)5.
Valori critice – nivel scazut: < 1 mg/dL; nivel crescut: > 9 mg/dL
Interpretarea rezultatelor
Cresteri |
Scaderi |
• insuficienta renala acuta si cronica (cea mai frecventa cauza); • hipoparatiroidism; • pseudohipoparatiroidism; • hipervitaminoza D; • sindrom lapte-alcaline; • sindrom acut de liza tumorala, • sindrom de strivire; • acidoza metabolica; • cetoacidoza diabetica (inaintea inceperii tratamentului cu insulina); • majoritatea cazurilor de hipocalcemie; • metastaze osteolitice (unii pacienti); • fracturi osoase in curs de vindecare; • sarcoidoza; • acromegalie; • boala Adisson; • hipertiroidism1;4;7. |
• atleti de performanta, bodybuilding; • hiperparatiroidism primar; • carente de vitamina D (rahitism la copil si osteomalacie la adult); • cetoacidoza diabetica (rehidratarea si administrarea de insulina induc fluxul intracelular); •hiperinsulinism; • alcoolism; • malabsorbtie, varsaturi si diaree severe; • reluarea aportului alimentar dupa o perioada de post; • tratament cu antiacide pe baza de hidroxid de aluminiu; • arsuri severe; • septicemie cu germeni Gram negativi; • hipercalcemie de diverse etiologii; • alcaloza respiratorie; • osteomalacie oncogenica hipofosfatemica; • hipofosfatemie familiala; • sindrom Fanconi; • hipercalciurie idiopatica1;4;7. |
Limite si interferente
• Conditii fiziologice: in mod normal nivelurile de fosfor sunt crescute la copii; exista de asemenea variatii sezoniere (maxime in lunile mai-iunie, minime in lunile de iarna)4 si circadiene (maxime dimineata si minime seara)1 ale concentratiei de fosfor. Stres-ul creste nivelul seric al fosforului1.
• Conditii patologice: unele persoane cu malnutritie severa pot prezenta hipofosfatemie; administrarea intravenoasa de glucoza si de fluide in exces, hiperalimentatia, dializa pot determina de asemenea hipofosfatemie1;6. Hipofosfatemia usoara este frecventa la pacientii spitalizati si este intalnita la 30% din pacientii chirurgicali7. Laxativele orale si clismele cu fosfat de sodiu cresc nivelul fosforului1. Trombocitoza se asociaza cu cresterea concentratiei fosforului7.
• Medicamente
Cresteri: steroizi anabolizanti, androgeni, blocanti beta adrenergici (acebutolol, pindolol), eritropoietina, ergocalciferol, furosemid, hormon de crestere, hidrocloratiazida, meticilina (nefrotoxicitate), fosfati, etidronat de sodiu, tetraciclina (nefrotoxicitate), tacrolimus, vitamina D2.
Scaderi: acetazolamida, albuterol, antiacide care contin aluminiu, aminoacizi, anestezice, calcitonina, carbamazepin, epinefrina, estramustin, estrogeni, glucocorticoizi, hidroclorotiazida (tratament prelungit), ifosfamida, insulina, izoniazida, contraceptive orale, fenitoina, sucralfat2.
• Interferente analitice
Hemoliza poate determina valori fals crescute1;5.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Pulmonary Function, ANGs and Electrolyte Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 999-1001.
2. Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1247.
3. Iulian Mincu, Aurora Popescu, C.Ionescu Tirgoviste. Elemente de biochimie si fiziologie a nutritiei, 1985.
4. Jacques Wallach. Analizele de sange. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 76-78.
5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.
6. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Phosphorus, Serum. www.labcorp.com 2015. Ref Type: Internet Communication.
7. Lothar Thomas. Bone and Mineral Metabolism. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 241-244.