- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Hidroxiprolina urinară totală
Informaţii generale
Hidroxiprolina este un aminoacid neesenţial, rezultat din hidroxilarea prolinei sub acţiunea prolil-hidroxilazei (în prezenţa vitaminei C), în lumenul reticulului endoplasmic. Este componenta majoră a colagenului reprezentând 13% din totalul aminoacizilor şi având rol important în menţinerea structurii de triplu helix a acestuia.
Se găseşte în cantităţi semnificative în ţesuturile bogate în colagen cum ar fi: osul, tendoanele, cartilajele, pielea sau vasele sanguine.
Hidroxiprolina se excretă urinar sub 2 forme: una liberă, care reprezintă 10%, şi una conjugată, 90%, sub forma unor lanţuri polipeptidice mici1;2.
Deoarece 50% din colagenul uman rezidă în os, excreţia hidroxiprolinei în urină este considerată un marker al resorbţiei osoase (componenta majoră a matricei osoase este colagenul tip I care este bogat în hidroxiprolină). Deşi colagenul de tip I este prezent şi în alte ţesuturi, osul are un turn-over mai mare şi determină aproximativ 50% din hidroxiprolinurie.
Acest aminoacid poate fi, de asemenea, eliberat din degradarea fracţiunii C1q a complementului, care are o regiune similară structural cu molecula de colagen şi, deci, conţine cantităţi semnificative de hidroxiprolină, care ar putea reprezenta până la 40% din hidroxiprolina urinară. Din acest motiv afecţiunile inflamatorii pot determină creşteri dramatice în excreţia urinară de hidroxiprolină.
Nivele ridicate de hidroxiprolină în urină pot fi întâlnite şi în cazul consumului de produse alimentare care conţin gelatină1.
Orice factori care modifică matricea osoasă, tumori osoase primare sau secundare, procesul de vindecare al fracturilor, afecţiuni endocrine, diverse boli metabolice sau tubulopatii determină creşteri ale concentraţiei de hidroxiprolină în urină.
Valori urinare modificate la pacienţii cu carcinom de sân sau prostată indică prezenţa unor metastaze osoase, chiar şi în lipsa unei dovezi radiologice6.
În osteomalcie dozarea hidroxiprolinei urinare este utilă atunci când valoarea fosfatazei alcaline serice este normală sau când se asociază cu boli hepatice care determină creşterea secundară a fosfatazei alcaline2;5.
Hidroxiprolina urinară, ca şi fosfataza alcalină serică, poate fi folosită în evaluarea şi monitorizarea răspunsului la tratament în boala Paget3;5.
Determinarea hidroxiprolinei urinare libere este importantă în stabilirea diagnosticului de hidroxiprolinemie congenitală, afecţiune caracterizată prin retard mental şi trombocitopenie3.
Recomandări pentru determinarea hidroxiprolinei urinare – evaluarea metabolismului colagenului5.
Pregătire pacient – cu 48 de ore înainte de testare se evita alimentele care conţin colagen: carne, peşte, sosuri, budincă, iaurt, îngheţată, deserturi pe bază de gelatină şi bomboane; pacienţii trebuie să evite, de asemenea, medicamentele care conţin aspirină4;5.
Specimen recoltat – variază în funcţie de vârstă:
a) urina din 24 ore pentru pacienţii >16 ani: la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această urină; apoi colectează într-un vas curat de 2-3 litri toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua următoare, inclusiv; omogenizează (prin agitare) urina recoltată; măsoară întreaga cantitate; reţine aproximativ 10 ml, în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină; proba se ţine la 2-8°C în timpul colectării şi ulterior, până se lucrează efectiv.
b) o probă de urină spontană pentru pacienţii < 16 ani4.
Recipient de recoltare – a) vas de 2–3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore; b) eprubeta pentru urină4.
Cantitate recoltată – a) toată urina din 24 ore din care se reţin 10 mL; b) 10 mL4.
Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost păstrat la 2-8°C; utilizarea de conservanţi (produc interferenţe)4 .
Prelucrare necesară după recoltare -a) peste eşantionul recoltat din urina de 24 ore se adaugă câteva picături de acid acetic glacial; b) nu este necesară adăugarea de acid acetic glacial4.
Stabilitate probă – 5 zile la 2-8°C (pentru ambele tipuri de probe)4.
Metoda – fotometrică; se determină hidroxiprolina urinară totală4.
Valori de referinţă –variază în funcţie de vârstă şi sex:
a) Bărbaţi: <42 mg/24h,
b) Femei: <30 mg/24h,
c) Copii (<16 ani): <140 mg/g creatinină4.
Interpretarea rezultatelor3;5
Creşteri ale hidroxiprolinei | Scăderi ale hidroxiprolinei |
– Hidroxiprolina liberă:
– Hidroxiprolina totală:
|
|
Bibliografie