Imunofixare IgD/IgE în ser

Informaţii generale şi recomandări pentru efectuarea imunofixării IgD, IgE

Posibilitatea unei gamopatii monoclonale IgD sau IgE trebuie luată în considerare la toţi pacienţii care prezintă în ser un lanţ uşor monoclonal liber (fără să aibă asociat un lanţ greu de tip γ, α sau μ la imunofixarea obişnuită). De asemenea obţinerea unor valori crescute la determinarea cantitativă a imunoglobulinei D sau E impune efectuarea imunofixării pentru a se face distincţia între proliferarea poli- şi monoclonală.

IgD monoclonală este prezentă la aproximativ 1% dintre pacienţii cu mielom, iar IgE monoclonală în mai puţin de 1% din cazuri. Chiar dacă este vorba de cazuri rare de mielom multiplu identificarea acestora este importantă pentru stabilirea prognosticului.

Astfel, pacienţii cu mielom IgD au un prognostic rezervat datorat probabil nefropatiei asociate¹. Aproximativ 69% dintre pacienţi prezintă insuficienţă renală şi 82% anemie în momentul stabilirii diagnosticului. Mai mult de jumătate din pacienţi prezintă infiltrate plasmocitare extramedulare. Electroforeza proteinelor serice identifică în 79% din cazuri un component monoclonal în zona beta sau gamma. In 90% din cazuri este prezent un deficit al imunglobulinelor IgG, IgM şi IgA. Se înregistrează o prevalenţă de 88% a proteinuriei Bence-Jones, în majoritatea cazurilor fiind vorba de un lanţ uşor de tip lambda³.

Un prognostic nefavorabil îl au şi pacienţii cu mielom IgE deoarece există un risc crescut de apariţie a leucemiei cu plasmocite (în 18% din cazuri în comparaţie cu 2% în celelalte tipuri de mielom)^1;3. Electroforeza proteinelor serice indică în aproape toate cazurile prezenţa unui component monoclonal, cel mai adesea în zona gamma. In 83% din cazuri se depistează un deficit al imunglobulinelor IgG, IgM şi IgA, iar în 70% din cazuri proteinurie Bence-Jones.

Au fost descrise şi gamopatii monoclonale de semnificaţie neprecizată de tip IgE³.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial².

Specimen recoltat  – sânge venos².

Recipient de recoltare  – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator²;

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare².

Volum probă – minim 1 mL ser².

Cauze de respingere a probei – ser hemolizat².

Stabilitatea probei – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C².

Metoda– electroforeza proteinelor serice cu imunofixare; se utilizează antiseruri monospecifice pentru IgD şi IgE⁵.

Bibliografie