Imunoglobulina IgA

Informaţii generale

IgA reprezintă 10-15% din totalul imunoglobulinelor¹. IgA sunt anticorpii secretori majori; se găsesc în lacrimi, salivă, secreţii respiratorii, gastrointestinale şi urogenitale. In forma dimerică (IgA₂) conţin suplimentar 2 lanţuri oligopeptice: unul joncţional şi altul secretor (o glicoproteină). IgA₂ este rezistentă la acţiunea proteolitică şi are rol în aglutinarea bacteriilor, împiedicând astfel penetrarea mucoaselor⁵.

Concentraţii crescute de IgA monoclonale apar în afecţiuni limfoproliferative, în special mielomul multiplu IgA şi limfomul „mediteranean” cu localizare intestinală. Un vârf monoclonal >2g/dL constituie un criteriu major de diagnostic pentru mielomul multiplu. Creşteri ale IgA pot fi întâlnite în numeroase afecţiuni ale suprafeţelor mucoase. Scăderi ale IgA se înregistrează la pacienţii cu boala sinopulmonară cronică, ataxie-telengiectazie şi deficit congenital. Unele deficite clinic semnificative de IgA sunt însoţite de un deficit concomitent de IgG₂ şi IgG₄.

Pacienţii cu deficit congenital de IgA sunt predispuşi la afecţiuni autoimune şi pot dezvolta anticorpi faţă de IgA, avand risc de anafilaxie dacă sunt transfuzaţi cu sânge ce conţine IgA^1;4.

Recomandări pentru determinarea IgA 

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)³.

Specimen recoltat – sânge venos³.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator³.

Prelucrare necesară după recoltare – probele suspectate a avea crioglobuline se menţin la 37ºC; după ce se produce coagularea, se separă serul prin centrifugare; probele suspectate a avea aglutinine la rece se tratează la fel³.

Volum probă – minim 0.5 mL ser³.

Cauze  de respingere a probei – ser intens lipemic³.

Stabilitate probă – serul separat este stabil: 7 zile la temperatura camerei; 3 luni 2-8°C; 6 luni la – 20°C³.

Metoda – imunoturbidimetrică³

Valori de referinţă ³

Limita de detecţie –  4 mg/dL (0.04 g/L)³. 

Interpretarea rezultatelor

Limite şi interferenţe

 Bibliografie