- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Imunoglobulina IgM
Informaţii generale
Recomandări pentru determinarea IgM
Pregătire pacient – à jeun (pe nemancate)3.
Specimen recoltat – sange venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator3.
Prelucrare necesară după recoltare – probele suspectate a avea crioglobuline se menţin la 37ºC; după ce se produce coagularea, se separă serul prin centrifugare; probele suspectate a avea aglutinine la rece se tratează la fel3.
Volum probă – minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat sau lipemic3.
Stabilitate probă – serul separat este stabil: 7 zile la temperatura camerei; 3 luni la 2-8°C ; 6 luni la – 20°C3.
Metoda – imunoturbidimetrică3.
Valori de referinţă3
Varstă |
Valori (mg/dL) |
0 – 1 an |
0.0 – 145 |
1 – 3 ani |
19 – 146 |
4 – 6 ani |
24 – 210 |
7 – 9 ani |
31 – 208 |
10 – 11 ani |
31 – 179 |
12 – 13 ani |
35 – 239 |
14 – 15 ani |
15 – 188 |
16 – 19 ani |
23 – 259 |
Adult |
40 – 230 |
Limita de detecţie – 5.0 mg/dL (0.05 g/L)3.
Valori de alertă clinică – la nou-născut o valoare IgM >20 mg/dL indică o stimulare intrauterină a răspunsului imun (boala citomegalică, sifilis, toxoplasmoză, rubeolă etc.)1.
Interpretarea rezultatelor
Creşterea Ig M este asociată cu : |
Scăderea Ig M este asociată cu: |
• boala Waldenström
• afecţiuni hepatice, in special ciroza biliară primitivă
• infecţii cronice
• tripanosomiaza
• malarie
• lupus
• poliartrita reumatoidă
• disgamaglobulinemie (unii pacienţi)1;2
|
• sindroame cu pierdere de proteine
• mielom non-IgM
• agamaglobulinemie
• aplazie limfoidă
• disgamaglobulinemie
• leucemie limfatică cronică
• la sugar şi in prima copilărie1;2
|
Bibliografie