- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Inhibina B
Informaţii generale şi recomandări
Inhibinele sunt hormoni polipeptidici heterodimerici care suprimă selectiv secreţia hipofizară de hormon foliculo-stimulant (FSH) şi exercită acţiuni paracrine locale asupra gonadelor. Formele finale ale moleculelor de inhibine au o greutate moleculară de aproximativ 32-36 kD şi sunt alcătuite din 2 lanţuri distincte α şi β unite prin punţi disulfidice.
Inhibina B este produsă de celulele Sertoli testiculare la bărbaţi şi de către celulele granuloasei foliculului ovarian la femei. Principala funcţie a acestui hormon constă în reglarea gametogenezei printr-un mecanism de feed-back negativ exercitat asupra producţiei de FSH. Numeroase studii atestă utilitatea determinării de inhibina B ca marker endocrin pentru monitorizarea funcţiei gonadale la ambele sexe3.
La fetiţe, nivelul de inhibină B creşte odată cu progresia pubertăţii, determinarea sa fiind utilă în stabilirea maturităţii gonadale precum şi în diagnosticul pubertăţii precoce. După atingerea vârstei reproductive, concentraţiile de inhibina B variază în raport cu fazele ciclului menstrual. Nivelele sunt maxime la mijlocul fazei foliculare cu un vârf în momentul ovulaţiei, după care se reduc la valorile bazale în cursul fazei luteale. În perioada postmenopauză concentraţiile de inhibină B diminuă la <5 pg/mL (ng/L)4.
Inhibina B poate fi determinată împreună cu FSH şi LH pentru a evalua funcţia ovariană. Deoarece este produsă de ţesutul gonadal se consideră a fi un marker mai direct al activităţii gonadale decât hormonii hipofizari1.
Fertilitatea feminină se reduce odată cu înaintarea în vârstă ca urmare a reducerii numărului de foliculi ovarieni (rezerva ovariană). Deoarece inhibina B este un produs direct al foliculilor mici în dezvoltare, constituie un indicator important al rezervei ovariene. Această evaluare este esenţială în aplicarea tehnicilor de reproducere asistată, pentru a estima şansele recuperării cu succes a ovocitelor. Studiile efectuate au demonstrat că nivelurile de inhibină B din faza foliculară a ciclului menstrual indică numărul de ovocite care vor fi recuperate după tratamentele de stimulare hormonală. O valoare crescută a inhibinei B este asociată cu o rezervă ovariană mai bună şi cu un număr mai mare de foliculi (respectiv ovocite) dezvoltaţi ca răspuns la stimularea hormonală1;2;4. Mai mult, Seifer şi colaboratorii săi au comunicat că valorile foliculare de inhibină B <45 ng/L la femeile supuse fertilizării in vitro se asociază cu o rată de obţinerii a sarcinii de 7% şi o rată de avort de 33% în comparaţie cu o rată a sarcinii de 26% şi o rată de avort de 3% la femeile cu niveluri de inhibină în ziua 3 a ciclului menstrual > 45 pg/mL1. Femeile cu niveluri foarte reduse de inhibină B (<20 ng/L) prezintă cel mai adesea un răspuns ovarian foarte slab, astfel că acestea trebuie să fie consiliate pentru a opta către donarea de ovocite sau adopţie2.
Pe de altă parte, în cursul fertilizării in vitro este important să se aleagă nivelul corect de stimulare ovariană. Stimularea insuficientă poate conduce la un răspuns slab, iar stimularea excesivă la sindromul de hiperstimulare ovariană. Nivelurile de inhibină B pot depista sindromul de hiperstimulare ovariană şi pot fi utile în controlarea acestei condiţii periculoase1.
În tumorile granuloasei se înregistrează valori foarte crescute ale inhibinei B, fiind un test util atât pentru diagnostic cât şi pentru detectarea recurentelor tumorale.
La copiii mici de sex masculin nivelurile de inhibină B sunt relativ crescute, după care diminuă treptat la grupa de vârstă 6-10 ani. În perioada copilăriei, concentraţiile serice bazale de inhibină B constituie un indicator direct al prezenţei si funcţionalităţii ţesutului testicular şi pot fi aplicate în diagnosticul pacienţilor cu criptorhidrie şi ambiguitate genitală.
La bărbaţi, inhibina B constituie un marker direct al funcţiei celulelor Sertoli şi al spermatogenezei. S-a constatat că nivelurile serice de inhibină B se corelează cu volumul testicular şi densitatea spermei. Astfel, bărbaţii cu o producţie de spermă absentă sau neglijabilă prezintă valori foarte scăzute de inhibină B. Determinarea combinată de FSH şi inhibină B reprezintă un indicator mai bun al spermatogenezei decât testarea izolată a acestora4.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate). Pacientele vor menţiona data ultimei menstruaţii3.
Specimen recoltat – sânge venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator3.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la -20°C3.
Volum probă – minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat3.
Stabilitate probă – 5 zile la 2-8°C; 1 lună la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi3.
Metodă – ELISA3.
Valori de referinţă – sunt dependente de vârstă şi sex3;4:
Bărbaţi:120-400 ng/L
Femei:
Intervalul optim de efectuare a testului: zilele 3-5 ale ciclului menstrual.
Limita de detecţie – 10 pg/mL (ng/L)3.
Interpretarea rezultatelor
Bibliografie