Inhibitorul activatorului plasminogenului PAI – Activitate

Inhibitorul 1 al activatorului de plasminogen (PAI-1) este un membru al unei familii de proteine ​​care inhibă activatorii de plasminogen. PAI-1 este o glicoproteină cu catenă unică cu o greutate moleculară de 47 kD¹. În timpul fibrinolizei, activatorul de plasminogen tisular (tPA) transformă proteina inactivă plasminogenul în plasmină. Plasmina, la rândul său, joacă un rol critic în fibrinoliză, prin degradarea fibrinei și oferă, de asemenea, activitate proteazică localizată, într-un număr de funcții fiziologice, inclusiv ovulația, migrarea celulelor și diferențierea celulelor epiteliale.

PAI-1 este inhibitorul primar al tPA și al altor activatori de plasminogen din sânge². PAI-1 limitează producția de plasmină și ajută la ținerea sub control a fibrinolizei³. Producția necontrolată de plasmină poate duce la degradarea excesivă a fibrinei și un risc crescut de sângerare. Nivelurile PAI-1 sunt, parțial, controlate genetic. Anumite polimorfisme ale genei PAI-1 sunt asociate cu concentrații crescute în sânge⁴.

Nivelurile crescute de PAI-1 s-au dovedit a fi asociate cu o serie de factori de risc aterosclerotic. Insulina și proinsulina se corelează cu nivelurile PAI-1. Pacienții cu sindrom de rezistență la insulină și diabet zaharat tind să aibă niveluri crescute de PAI-1. S-a demonstrat că scăderea în greutate și tratamentul care vizează scăderea nivelului de trigliceride și/sau colesterol scad și nivelul PAI-1⁵.

De asemenea, Ss-a mai demonstrat că PAI-1 acționează ca un factor protrombinic atât în ​​tulburările tromboembolice arteriale cât și venoase. Nivelurile crescute de PAI-1 sunt asociate cu o incidență crescută a sindromului coronarian acut. Nivelurile PAI-1 sunt, de asemenea, crescute la pacienții cu boală coronariană cronică și acută și la pacienții care suferă de fenomenul de restenoză după angioplastie coronariană.

De asemenea, s-a demonstrat că nivelurile crescute de PAI-1 pot reduce eficacitatea terapiei antitrombolitice⁶. De fapt, anumiți agenți fibrinolitici, cum ar fi TNK-t-PA, sunt rezistenți la PAI-1 și pot fi mai eficienți la pacienții cu niveluri crescute de PAI-1⁷. Metoda utilizată pentru măsurarea activității PAI-1 este un test imunologic specific pentru proteinele care se leagă la activatorul de plasminogen tisular (tPA) imobilizat pe o placă de microtitrare⁸.

Proteina legată este apoi cuantificată folosind un anticorp monoclonal care este specific pentru PAI-1. Testul este unul foarte specific pentru proteina recunoscută de anticorpul PAI-1 care are, de asemenea, capacitatea de a se lega de tPA. Proteinele cu aceste caracteristici sunt inhibitorii predominanţi ai activării plasminogenului în ser⁸.

Recomandări pentru determinarea Inhibitorului activatorului plasminogenului PAI – Activitate

• Evaluarea fibrinolizei, în combinație cu alte componente ale sistemului fibrinolitic (fibrinogen, activator-inhibitor de plasminogen tisular și d-dimeri)¹

Specimen recoltat – sânge venos⁸

Recipient de recoltare – vacutainer cu anticoagulant citrat de sodiu 3.2%⁸

Prelucrare necesară după recoltare

• Proba se centrifughează și se alicotează plasma într-un tub steril rezistent la temperaturi sub 0^oC⁸.

Volum probă – 0.5 mL⁸

Cauze de respingere a probei⁸

• Specimen transportat neconform (la temperatura camerei sau refrigerat)
• Specimen recoltat pe alt tip de anticoagulant decât citrat

Stabilitate probă – timp de 11 zile congelat. Nu are stabilitate la temperatura camerei sau refrigerat⁸.

Metodă – ELISA⁸

Limite și interferențe⁸

• PAI-1 este un reactant în fază acută și poate deveni tranzitoriu crescut prin infecție, inflamație sau traumă.
• Nivelurile PAI-1 cresc în timpul sarcinii.

 Bibliografie

1. Cesari, M., Pahor, M., & Incalzi, R. A. (2010). Plasminogen activator inhibitor-1 (PAI-1): a key factor linking fibrinolysis and age-related subclinical and clinical conditions. Cardiovascular therapeutics, 28(5), e72–e91. https://doi.org/10.1111/j.1755-5922.2010.00171.x
2. Hisada, Y., Garratt, K. B., Maqsood, A., Grover, S. P., Kawano, T., Cooley, B. C., Erlich, J., Moik, F., Flick, M. J., Pabinger, I., Mackman, N., & Ay, C. (2021). Plasminogen activator inhibitor 1 and venous thrombosis in pancreatic cancer. Blood advances, 5(2), 487–495. https://doi.org/10.1182/bloodadvances.2020003149
3. Zorio, E., Gilabert-Estellés, J., España, F., Ramón, L. A., Cosín, R., & Estellés, A. (2008). Fibrinolysis: the key to new pathogenetic mechanisms. Current medicinal chemistry, 15(9), 923–929. https://doi.org/10.2174/092986708783955455
4. Yamamoto, K., Takeshita, K., Kojima, T., Takamatsu, J., & Saito, H. (2005). Aging and plasminogen activator inhibitor-1 (PAI-1) regulation: implication in the pathogenesis of thrombotic disorders in the elderly. Cardiovascular research, 66(2), 276–285. https://doi.org/10.1016/j.cardiores.2004.11.013
5. Kruithof E. K. (2008). Regulation of plasminogen activator inhibitor type 1 gene expression by inflammatory mediators and statins. Thrombosis and haemostasis, 100(6), 969–975.
6. Aso Y. (2007). Plasminogen activator inhibitor (PAI)-1 in vascular inflammation and thrombosis. Frontiers in bioscience : a journal and virtual library, 12, 2957–2966. https://doi.org/10.2741/2285
7. Vaughan, D. E., Rai, R., Khan, S. S., Eren, M., & Ghosh, A. K. (2017). Plasminogen Activator Inhibitor-1 Is a Marker and a Mediator of Senescence. Arteriosclerosis, thrombosis, and vascular biology, 37(8), 1446–1452. https://doi.org/10.1161/ATVBAHA.117.309451
8. LabCorp. Tests. Plasminogen activator inhibitor-1 PAI-1, activity. [online]: https://www.labcorp.com/tests/146787/plasminogen-activator-inhibitor-1-pai-1-activity