- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Lactoferin în materii fecale
Informaţii generale
Lactoferina este o proteină care leagă fierul, prezentă în secreţiile mucoase (salivă, lacrimi, lapte matern) şi în granulele specifice ale neutrofilelor. Se consideră că exercită o acţiune antibacteriană.
Lactoferina detectată în scaun este o măsură directă a migrării chemotactice a granulocitelor din peretele intestinal în lumen şi, prin aceasta, un marker al unui proces inflamator celular. Deoarece lactoferina provine din răspunsul imun celular nespecific, nu are specificitate în ceea ce priveşte boala de bază, ci indică, în general, prezenţa şi extinderea unei inflamaţii.
Determinarea este utilă în evidenţierea sau excluderea unui proces inflamator acut, ca în infecţiile bacteriene, dar şi pentru monitorizarea activităţii în boli inflamatorii cronice deja depistate, cum ar fi: boala Crohn, diverticulita, colita ulceroasă2.
Determinarea lactoferinei permite diagnosticul diferenţial între tulburările funcţionale intestinale în care nu există activitate inflamatorie (sindromul de colon iritabil) de bolile organice. Astfel, conform studiilor efectuate, determinarea lactoferinei în materiile fecale prezintă o sensibilitate de 86% şi o specificitate de 100% pentru diferenţierea bolilor inflamatorii intestinale de sindromul de colon iritabil, după excluderea infecţiilor şi a cancerului colorectal2;3.
Lactoferina a fost folosită şi în diagnosticul polipilor şi tumorilor colorectale precum şi a intoleranţelor alimentare. Sensibilitatea în cazul depistării inflamaţiilor floride s-a dovedit în studii mari a fi de ~90%, iar specificitatea de ~ 85%2.
Un studiu recent care a inclus copii cu boala Crohn aflaţi în tratament cu Infliximab a indicat faptul că lactoferina fecală reprezintă un biomarker sensibil şi specific atât pentru inflamaţia intestinală cât şi pentru evaluarea răspunsului la tratament4.
În ceea ce priveşte proctita acută de iradiere, dintre cei 8 markeri testaţi în materiile fecale ale pacienţilor dintr-un studiu, doar lactoferina şi calprotectina au prezentat concentraţii semnificativ crescute în cursul radioterapiei, ceea ce a dus la indicaţia că acestea ar putea constitui markeri non-invazivi pentru proctita acută indusă de iradiere1.
Recomandări pentru determinarea lactoferinei fecale
- diferenţierea pacienţilor cu sindrom de colon iritabil de cei cu boli inflamatorii intestinale;
- monitorizarea activităţii inflamatorii la pacienţii cu boli inflamatorii intestinale2;3.
Pregătire pacient – se va evita administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene cu 2 zile înaintea recoltării2.
Specimen recoltat – materii fecale prospete, emise spontan în orice moment al zilei2.
Recipient de recoltare – recipient de unică folosinţă pentru fecale bine închis cu capac; este interzisă adăugarea de substanţe conservante2.
Volumul probei – aproximativ 2g2.
Stabilitate probă – 7 zile la 2-8°2.
Metodă – ELISA2.
Valori de referinţă
Negativ: < 3 mg/L
Echivoc: 3 – 7.3 mg/L
Pozitiv: > 7.3 mg/L2