- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Metanefrine urinare fracționate
Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea metanefrinelor urinare
Termenul de „metanefrine” include 2 metaboliţi ai catecolaminelor: normetanefrina şi metanefrina, ce derivă din norepinefrină şi respectiv epinefrină sub acţiunea enzimei COMT (catecol-O-metiltransferaza). Aceşti metaboliţi denumiţi „metanefrine libere” sunt stabili, fiind co-secretaţi împreună cu catecolaminele de către feocromocitoame şi alte tumori de creastă neurală, astfel încât în afecţiunile menţionate sunt întâlnite în plasmă creşteri susţinute ale nivelului de metanefrine.
Metanefrinele libere sunt îndepărtate din circulaţie de către aceeaşi transportori extraneuronali care sunt responsabili de îndepărtarea catecolaminelor. Astfel, aceşti compuşi sunt metabolizaţi ulterior sub acţiunea monoaminoxdazei (MAO) în 3-metoxi-4-hidroxifenillgliol (din care va rezulta în final acidul vanilmadelic – AVM) şi a enzimei SULT1A3 (sulfotransferaza specifică ce „preferă” monoaminele) în forme sulfat-conjugate. Prezenţa acestei izoenzime a sulfotransferazei şi în consecinţă formarea metanefrinelor sulfoconjugate în celulele cromafine ale medulosuprarenalei sau în celulele tumorale din feocromocitom nu a fost demonstrată. In schimb, această enzimă se găseşte în cantităţi mari în tractul gastrointestinal, care constituie sursa cea mai importantă de catecolamine sulfoconjugate din organism. Metanefrinele sulfoconjugate sunt eliminate de către rinichi, de aceea în prezenţa unei insuficienţe renale îndepărtarea acestora din circulaţie este mult încetinită1;3.
Testele pentru metanefrinele urinare detectează astfel în principal formele conjugate şi într-un procent foarte redus (<3%) formele libere de metanefrine. In laboratorul nostru se determină metanefrinele fracţionate (se determină separat metanefrinele şi normetanefrinele)2;3.
Testul se recomandă în cazurile în care se obţin valori la limită sau uşor crescute ale metanefrinelor libere plasmatice. De asemenea poate fi folosit ca test iniţial în situaţiile în care există o probabilitate clinica redusă de feocromocitom sporadic, având în vedere faptul că sensibilitatea testului este acceptabila, iar specificitatea este mai bună decat cea a testului metanefrinelor plasmatice (vezi anexa 10.1). Se evită astfel obţinerea unui număr mare de rezultate fals pozitive5.
In urma intervenţiei chirurgicale pentru feocromocitom, metanefrinele urinare trebuie testate la câteva săptămâni pentru a se asigura că rezecţia tumorii a fost completă, după care trebuie determinate periodic, deoarece constituie un marker precoce de recurenţă a bolii5.
In afara feocromocitomului, metanefrinele urinare sunt utile şi pentru diagnosticul neuroblastomului şi ganglioneuroblastomului3.
Pregătire pacient – se va evita consumul de produse care conţin cofeină cu 72 ore înaintea recoltării. De asemenea se va evita fumatul, stresul fizic şi psihic pe perioada recoltării.
Este de preferat să se întrerupă medicaţia care poate produce interferenţe cu 1 săptămână înaintea recoltării: inhibitorii de monoamin-oxidaza, antidepresive triciclice, fenoxibenzamina, buspirone, L-dopa, beta-blocante (labetalol, sotalol)3;4;5.
Specimen recoltat – urina de 24 ore: la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această urină; apoi colectează într-un vas curat de 2-3 litri toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua următoare, inclusiv; omogenizează (prin agitare) urina recoltată; măsoară întreaga cantitate; reţine aprox. 10 mL în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină. Proba se ţine la 2-8°C în timpul colectării şi ulterior până se lucrează efectiv2.
Recipient de recoltare – vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore2.
Cantitate recoltată – 10 mL2.
Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost păstrat la 2-8°C; utilizarea de substanţe conservante (produc interferenţe)2.
Prelucrare necesară după recoltare – este de preferat să se lucreze imediat; dacă acest lucru nu este posibil, proba se congeleaza la -20°C, după ce în prealabil se adaugă acid clorhidric concentrat până se ajunge la un pH <32.
Stabilitate probă – 1 lună la -20°C2.
Metodă – cromatografie de lichide sub înaltă presiune (HPLC)2.
Valori de referinţă :
Metanefrine:
Normetanefrine:
Bărbaţi:
Femei:
Limita de detecţie
Limite şi interferenţe
Bibliografie