Neisseria gonorrhoeae ADN în urină

Gonoreea este o infectie produsă de bacteria Neisseria gonorrhoeae și este o boală cu transmitere sexuală frecventă. Multe infecții la femei sunt asimptomatice, iar prevalența reală a gonoreei este probabil mult mai mare decât cea raportată. Bacteria provoacă infecții genito-urinale la femei și bărbați și poate fi asociat cu disurie, precum și cu secreții vaginale, uretrale și/sau rectale^1,2.

Neisseria gonorrhoeae induce infecție localizată la locul de inoculare, de obicei uretra, colul uterin, faringe sau anus la adulți și conjunctiva oculară sau faringele nou-născuților. Agentul patogen Neisseria gonorrhoeae infectează numai omul și cel mai frecvent se manifestă ca uretrita la bărbați și cervicita la femei. Pentru a supraviețui, aceste bacterii trebuie să infecteze o gazdă și nu pot supraviețui în afara acesteia. Infecțiile urogenitale gonoreice nediagnosticate și/sau netratate pot acensiona prin tractul urogenital superior și pot provoca multe complicații grave, cel mai frecvent (dar nu exclusiv) la femei.

Se pot menționa afecțiuni  cum ar fi endometrita, boala inflamatorie pelvină, infertilitatea și/sau morbiditatea care poate pune viața în pericol prin aparitia  unei sarcini ectopice^3-5.

Complicațiile potențiale includ boala inflamatorie pelvină la femei și epididimita și prostatita gonococică la bărbați. Pot apărea și bacteriemie gonococică, faringită și artrită. Infecția la bărbați este de obicei asociată cu simptome care necesită evaluarea clinică.

Având în vedere riscul de infecție asimptomatică la femei, screening-ul este recomandat la cele cu risc crescut de infecție, de exemplu, la femeile cu gonoree anterioară sau alte infecții cu transmitere sexuală, în cazul utilizării inconsecventă a prezervativului, unor parteneri sexuali noi sau multipli și la femeile din anumite grupuri demografice, cum ar fi cele din comunitățile cu prevalență ridicată a infecțiilor cu transmitere sexuală^1,3.

Cultura bacteriană de rutină a fost considerată anterior testul standard de aur pentru diagnosticul infecției cu Neisseria gonorrhoeae. Cu toate acestea, bacteriile sunt labile in vitro, prin urmare, sunt necesare condiții precise de colectare, transport și procesare a specimenelor pentru a menține viabilitatea organismului. Prin comparație, testele moleculare oferă o sensibilitate și specificitate superioare și sunt metoda recomandată pentru diagnostic, în majoritatea cazurilor^2,6.

Identificarea precoce a agentului patologic al infecției le permite partenerilor sexuali să înceapă un tratament cât mai curând posibil și reduce riscul de răspândire a bolii. Tratamentul prompt reduce riscul de complicații la femei².

Recomandări pentru determinarea Neisseria gonorrhoeae ADN (cervix/uretră)

• Ajută la diagnosticarea infecțiilor cu Neisseria gonorrhoeae⁷

Specimen recoltat – urină spot din primul jet urinar⁷

Recipient de recoltare – recipient cu mediu de transport⁷

Volum – 15-20 mL⁷

Cauze de respingere a probei

• Specimen colectat, depozitat și transportat neconform⁷

Metodă – amplificarea acizilor nucleici⁷

Interpretare rezultat – pozitiv/negativ⁷

Limitări și interferențe⁷

Colectarea și manipularea probelor adecvate sunt necesare pentru performanța optimă a testului.

Rezultatele trebuie interpretate coroborat cu alte informații de laborator și clinice.

Un rezultat negativ al testului nu exclude posibilitatea infecției. Colectarea necorespunzătoare a probei, terapia antibiotică concomitentă, prezența inhibitorilor sau un număr redus de organisme în probă (sub limita de detecție a testului) pot cauza rezultate fals negative.

Bibliografie

1. Springer C, Salen P. Gonorrhea. [Updated 2021 Apr 26]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2022 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK558903/ (Accesat la data de 09.04.2022)
2. Meyer, T., & Buder, S. (2020). The Laboratory Diagnosis of Neisseria gonorrhoeae: Current Testing and Future Demands. Pathogens (Basel, Switzerland), 9(2), 91. https://doi.org/10.3390/pathogens9020091
3. Chan, P. A., Robinette, A., Montgomery, M., Almonte, A., Cu-Uvin, S., Lonks, J. R., Chapin, K. C., Kojic, E. M., & Hardy, E. J. (2016). Extragenital Infections Caused by Chlamydia trachomatis and Neisseria gonorrhoeae: A Review of the Literature. Infectious diseases in obstetrics and gynecology, 2016, 5758387. https://doi.org/10.1155/2016/5758387
4. Bamberger, D. M., Graham, G., Dennis, L., & Gerkovich, M. M. (2019). Extragenital Gonorrhea and Chlamydia Among Men and Women According to Type of Sexual Exposure. Sexually transmitted diseases, 46(5), 329–334. https://doi.org/10.1097/OLQ.0000000000000967
5. Reekie, J., Donovan, B., Guy, R., Hocking, J. S., Kaldor, J. M., Mak, D. B., Pearson, S., Preen, D., Stewart, L., Ward, J., Liu, B., Chlamydia and Reproductive Health Outcome Investigators, & Chlamydia and Reproductive Health Outcome Investigators (2018). Risk of Pelvic Inflammatory Disease in Relation to Chlamydia and Gonorrhea Testing, Repeat Testing, and Positivity: A Population-Based Cohort Study. Clinical infectious diseases : an official publication of the Infectious Diseases Society of America, 66(3), 437–443. https://doi.org/10.1093/cid/cix769
6. Centers for Disease Control and Prevention (2014). Recommendations for the laboratory-based detection of Chlamydia trachomatis and Neisseria gonorrhoeae–2014. MMWR. Recommendations and reports : Morbidity and mortality weekly report. Recommendations and reports, 63(RR-02), 1–19.
7. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/Overview/800309#Overview [Accesat la data de 12.04.2022].