- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Peptid intestinal vasoactiv (VIP)
Informaţii generale
Polipeptidul intestinal vasoactiv a fost iniţial izolat din intestinul subţire porcin şi a fost recunoscut pentru efectul său vasoactiv potent. Hormonul este larg răspândit în organism, fiind prezent în neuronii din sistemul nervos central, tractul digestiv, respirator şi urogenital, precum şi la nivelul tiroidei, suprarenalelor şi glandelor exocrine. Principalele sale efecte includ relaxarea musculaturii netede (bronşice şi vasculare), stimularea secreţiei gastrointestinale de apă şi electroliţi şi eliberarea hormonilor pancreatici3.
Hipersecreţia VIP este întâlnită în „sindromul holerei pancreatice”, sindromul Verner – Morrison sau sindromul diaree apoasă – hipokaliemie – hipoclorhidrie. Tabloul clinic include hipermotilitate, sindroame diareice apoase cu hipokaliemie şi hipoclorhidrie, deshidratare şi astenie fizică marcată. VIP poate fi secretat de tumori insulare pancreatice (90% din cazuri) sau ectopice precum şi de celule insulare hiperplazice. In cadrul vipoamelor se mai pot întâlni: hipercalcemie, flushing şi intoleranţa la glucoză2.
Recomandări pentru determinarea VIP – diagnosticul şi monitorizarea tumorilor secretante de VIP la pacienţi cu afecţiuni diareice cronice3.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) – cel puţin 8 ore de la ultima ingestie de alimente. Se va evita administrarea de substanţe radioactive cu 24 ore înaintea efectuării testului1.
Specimen recoltat – sânge venos; vacutainerul se agită foarte uşor, prin răsturnare şi se pune imediat pe gheaţă; se transportă la laborator cât mai repede posibil pentru a fi centrifugat1.
Recipient de recoltare – vacutainer cu EDTA1.
Cantitate recoltată – cât permite vacuumul1.
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, care nu a fost adus la laborator pe gheaţă sau plasmă care nu fost separată imediat după recoltare1.
Prelucrare necesară după recoltare – în maxim 30 de minute de la recoltare se separă plasma prin centrifugare 15 minute la 1500 x g [g = (1118 + 10-8) x (raza în cm) x (rpm)2]; pentru separarea plasmei se foloseşte o pipetă de plastic. Se lucrează imediat; dacă acest lucru nu este posibil, plasma se păstrează la -20°C în recipient de plastic (polipropilen sau polistiren); probele de plasmă recoltate în afara sediilor laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate1.
Stabilitate probă – plasma este stabilă 6 luni la -20°C sau la -70°C; nu decongelaţi/recongelaţi1.
Metodă – RIA (radioimunologică) 1.
Valori de referinţă – <17 pmol/L1.
Limite şi interferenţe
Nu toţi pacienţii cu aceste sindroame prezintă niveluri crescute de VIP. Pe de altă parte, creşteri ale acestui hormon pot fi înregistrate şi la persoane sănătoase precum şi la cele care folosesc în mod abuziv laxative2.
Bibliografie