- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Procalcitonina (cantitativa)
Informații generale
Procalcitonina (PCT) reprezintă un precursor al calcitoninei alcătuit din 116 aminoacizi. După procesarea procalcitoninei rezultă calcitonina și un peptid cu 21 aminoacizi (catacalcin)4.
PCT prezintă concentrații crescute în infecții severe de cauză bacteriană, fungică și parazitară precum și în sepsis. Afecțiunile virale (ex. hepatita B, infecția HIV, infecția CMV, meningita virală), alergice (reacțiile de hipersensibilitate de tip I-IV) și autoimune nu determină o creștere a nivelului de procalcitonină. De asemenea infecțiile bacteriene limitate, infecțiile banale și bolile inflamatorii cronice nu se însoțesc de creșterea procalcitoninei.
Nivelul de procalcitonină reflectă gradul răspunsului inflamator sistemic. Endotoxinele bacteriene dețin un rol crucial în procesul de inducere a acestei proteine. Alți factori care influențează nivelul de procalcitonină sunt: tipul și mărimea organului infectat, speciile bacteriene, gradul de inflamație și starea de reactivitate imună a organismului3. PCT devine detectabilă în 2-4 ore de la evenimentul declanșant, atingând niveluri maxime după 12-24 ore. În absența unui stimul persistent PCT este eliminată, timpul de înjumătățire fiind de 24-35 ore. Din acest motiv parametrul poate fi utilizat pentru monitorizarea în dinamică a pacienților4.
Niveluri crescute se întâlnesc și în șocul sever, sindromul răspunsului inflamator sistemic (SIRS) și în sindromul disfuncției multiple de organ (MODS), chiar în absența focarelor bacteriene. În aceste cazuri nivelurile de procalcitonină sunt de obicei mai mici decât la pacienții cu focare bacteriene3.
Recomandări pentru determinarea procalcitoninei
Pregătire pacient – nu este necesară2.
Specimen recoltat – sânge venos2.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator2.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare2.
Volum probă – minim 1mL ser2.
Cauze de respingere a probei– specimen intens hemolizat2.
Stabilitate probă –serul separat care nu este analizat în 24 ore trebuie congelat și păstrat la – 20C2.
Metodă – imunochimică cu detecție prin electrochemiluminiscență (ECLIA)2.
Sunt furnizate rezultate cantitative2.
Valori de referință – < 0.5 ng/mL2.
Limita de detecție – 0.06 ng/mL2.
Interpretarea rezultatelor
Limite și interferențe
Există câteva situații clinice în care care se înregistrează niveluri crescute ale PCT, în absența unor cauze infecțioase:
● Interferențe analitice
În cazuri izolate, prezența în titruri mari de anticorpi antiantistreptavidină sau antiruteniu poate cauza interferențe, iar rezultatele obținute sunt neconcludente2.
Bibliografie