Profil extins IgE specifice (allergy Explorer - ALEX2)

Informații generaleAlergia IgE-mediată și testele alergologice in vitro

Prevalența afecțiunilor alergice IgE-mediate înregistrează o creștere dramatică, atât în țările dezvoltate cât și în cele aflate în curs de dezvoltare. Mulți copii suferă de alergii alimentare severe și anafilaxie, iar un număr mare de adolescenți și adulți tineri afectați de astm și rinită alergică prezintă o scădere a performanțelor în activitățile cotidiene. Din aceste motive, se impune o îmbunătățire a managementului pacienților cu afecțiuni alergice1.

Primul nivel de diagnostic în alergii este reprezentat de anamneză, examenul clinic și efectuarea testelor cutanate prin înțepare („prick” test). Al doilea nivel constă în determinarea serică de IgE-alergen specifice față de extracte de alergeni, acest instrument de diagnostic fiind introdus în practică încă din anii `60 pentru a facilita identificarea alergenilor potențiali responsabili de manifestările clinice ale pacienților. Compoziția extractelor de alergeni exercită însă o influență majoră asupra rezultatelor obținute la determinarea IgE specifice, ceea ce explică neconcordanțele observate la compararea rezultatelor generate de teste având producători diferiți. Un progres considerabil în diagnosticul afecțiunilor alergice a fost înregistrat o dată cu introducerea testelor IgE specifice față de componente alergenice moleculare, obținute fie prin purificare biochimică, fie prin tehnici de recombinare. Aceste teste IgE reprezintă un instrument mai precis și mai informativ comparativ cu determinările de IgE față de extracte de alergeni, mai ales în cazul pacienților polisensibilizați. Testele de alergologie moleculară sunt considerate teste de nivel trei, având o sensibilitate și o selectivitate mai mare comparativ cu testele tradiționale, oferind în plus informații cu privire la riscul de reacții alergice severe sau la posibilele reactivități încrucișate (crosreactivități)1;2;3.

O altă problemă legată de utilizarea extractelor de alergeni o reprezintă glicoproteinele conținute în extracte ce pot interacționa cu IgE din serul pacienților, conducând la rezultate fals-pozitive la determinările de IgE alergen-specifice. Glicanii produși de plante și insecte caracterizați prin prezența unor epitopi de fucoză și/sau xiloză au fost denumiți determinanți carbohidrat crosreactivi (engl., cross-reactive carbohydrate determinants, CCD). Procentul de pacienți sensibilizați față de CCD din plante/insecte a fost estimat la 23%. Acești pacienți cu IgE anti-CCD prezintă crosreactivitate față de toate plantele ce conțin epitopi CCD, având drept consecință un număr mare de rezultate pozitive la determinările IgE specifice bazate în special pe extracte de alergeni, mimând existența unor sensibilizări multiple. Pe de altă parte, s-a raportat faptul că anticorpii anti-CCD prezintă o relevanță clinică scăzută. Prin urmare, este esențial ca la testarea alergologică in vitro să se reducă interferențele exercitate de CCD1;4.

Caracteristicile testului ALEX2

ALEX2 reprezintă un instrument de diagnostic in vitro pentru sensibilizarea alergică, cu ajutorul căruia poate fi determinat simultan un profil extins de IgE specifice față de 295 alergeni (152 extracte de alergeni „integrali” și peste 125 componente moleculare). Acest test acoperă marea majoritate a alergenilor inhalatori, alimentari, latex și veninuri de Hymenoptere. Este utilizată o tehnologie „macroarray” în care alergenii sunt distribuiți sub formă de spoturi pe o membrană de nitroceluloză conținută într-un chip. Testul determină cantitativ IgE specifice îndreptate atât față de extracte de alergeni, cât și față de componente moleculare relevante (specifice și de crosreactivitate). Combinarea extractelor de alergeni cu componente moleculare în cadrul aceluiași test permite caracterizarea sensibilizării IgE, stabilind dacă este vorba de o reacție „veritabilă” sau de o crosreactivitate. Prin utilizarea de inhibitori ai CCD în prima fază de incubare este redusă interferența exercitată de CCD, cu creșterea specificității testului. În plus, sunt determinate și IgE totale5;6.

Conform unui studiu recent, ALEX2 prezintă o corelație bună cu testul ImmunoCAP ISAC, testul „microarray”  cel mai utilizat în alergologia moleculară5.

Recomandări de efectuare a testului ALEX2 - diagnosticul bolilor alergice, împreună cu datele anamnestice și examenul clinic.

Prin utilizarea componentelor alergenice moleculare testul furnizează informații importante privind:

• indicarea unei imunoterapii specifice, în special pentru alergiile respiratorii și cele provocate de veninurile de insecte;
• riscul de reacții alergice severe la alimente (de exemplu, proteinele de stocare Ara h 1,2,3 sau 6 dau reacții alergice severe până la șoc anafilactic, în timp ce proteinele Ara h 8 și PR-10 nu sunt implicate în reacții grave, ambele grupuri de proteine determinând rezultate pozitive la testarea cu extractele de arahide);
• reactivitatea încrucișată (crosreactivitate).

Beneficiază de acest test în special pacienții polisensibilizați și cei cu sindromul alergiei orale5;6. Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)6. Specimen recoltat - sânge venos6. Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator6. Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare6. Volum probă - minim 1 mL ser6. Cauze de respingere a probei - ser hemolizat6. Stabilitate probă - serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 6 luni la - 20°C6. Metodă – ELISA multiplex.

Faza solidă este reprezentată de membrana de nitroceluloză în care sunt distribuiți alergenii (vezi tabelul de mai jos cu lista de alergeni utilizați) și care este  conținută într-un chip. Într-o primă fază, membrana se incubează cu serul diluat de pacient, diluentul utilizat conținând un inhibitor CCD. După o incubare de 2 ore, chip-urile sunt spălate intens, după care în faza următoare sunt incubate timp de 30 minute cu un anticorp anti-IgE uman marcat cu fosfataza alcalină. După o nouă etapă de spălare, se adaugă substratul enzimatic. După uscarea membranelor, intensitatea culorii obținute pentru fiecare spot de alergen va fi măsurată de către o cameră digitală. Valorile obținute pentru IgE specifice vor fi furnizate cu ajutorul unui software dedicat testului macroarray. Este determinat de asemenea și nivelul de IgE total6.

Raportarea rezultatelor pentru IgE specifice

Raportul eliberat de laborator pentru un pacient va conține:

• toate grupurile de alergeni testate, tipurile de alergeni (extracte sau componente moleculare) și valorile IgE specifice individuale (exprimate în kUA/L);
• nivelul de IgE totale (exprimat în kUA/L);
• un sumar al sensibilizărilor detectate în care grupurile de alergeni sunt marcate cu o culoare corespunzătoare celei mai înalte clase de sensibilizare identificată6.

Bibliografie

1. European Academy of Allergy and Clinical Immunology (EAACI). Molecular Allergology. User`s Guide. 2016.
2. Sastre J. Molecular diagnosis in allergy. Clin Exp Allergy. 2010;40(10):1442–60.
3. Canonica GW, Ansotegui IJ, Pawankar R, Schmid-Grendelmeier P, van Hage M, Baena-Cagnani CE, et al. A WAO - ARIA GA(2)LEN consensus document on molecular-based allergy diagnostics. World Allergy Organ J. 2013;6(1):17.
4. Altmann F. Coping with cross-reactive carbohydrate determinants in allergy diagnosis. Allergo J Int. 2016;25(4):98-105.
5. Heffler E, Puggioni F, Peveri S, Montagni M, Canonica GW, Melioli G. Extended IgE profile based on an allergen macroarray: a novel tool for precision medicine in allergy diagnosis. World Allergy Organ J. 2018 Apr 26;11(1):7.
6. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2018. Ref Type: Catalog.
7.  

Vezi tot conținutul

Vezi mai puțin