- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Receptorul solubil pentru IL2
Informaţii generale
Receptorul pentru IL-2 deţine un rol important în reglarea răspunsului imun. Prin legarea interleukinei-2 de acest receptor pe suprafaţa limfocitelor T, se transmit în interiorul celulelor o serie de semnale care au ca rezultat activarea şi proliferarea limfocitelor. Sunt generate astfel limfocitele T helper, T supresor şi T citotoxic care mediază reacţiile imune.
Receptorul pentru IL-2 este un complex proteic membranar compus din 3 subunităţi: α, β, γ. Există trei forme celulare ale acestui receptor:
- un complex cu afinitate crescută pentru interleukina-2 compus din toate cele trei subunităţi α, β, γ;
- un complex cu afinitate intermediară compus din subunităţile β şi γ;
- o forma cu afinitate scăzută reprezentată numai de subunitatea α1.
Subunitatea α prezintă o formă solubilă care apare în ser în paralel cu creşterea expresiei celulare a receptorului. Creşterea nivelului seric al formei solubile se corelează astfel cu creşterea activităţii limfocitelor T şi/sau B.
Niveluri crescute ale receptorului solubil pentru interleukina-2 pot fi întâlnite în următoarele condiţii clinice: sindromul imunodeficienţei dobândite, boli autoimune, sarcoidoza, unele tipuri de limfoame şi leucemii, rejetul de transplant2;3.
Recomandări pentru determinarea receptorului solubil pentru interleukina-2
- monitorizarea sarcoidozei, atât în formele pulmonare cât şi în cele extrapulmonare (marker seric al inflamaţiei);
- limfoame maligne non-Hodgkin, limfoame nediferenţiate (factor de prognostic pe termen lung)²;³.
- la pacienţii HIV pozitivi (niveluri crescute ale receptorului sunt întâlnite atât în faza asimptomatică, cât şi în fazele de limfadenopatie generalizată persistentă şi simptomatică şi pot fi corelate cu activitatea limfocitelor T)3.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial1.
Specimen recoltat – sânge venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator1.
Cantitate recoltată – minim 0.5 mL ser1.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian; probe care nu au sosit la laborator congelate1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare cât mai repede după formarea completă a coagulului, iar proba va fi imediat congelată la -20°C; probele recoltate în afara punctelor laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate1.
Stabilitate probă – serul este stabil 1 luna la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi1.
Metodă – metodă imunochimică cu detecţie prin chemiluminiscenţă(CLIA)1.
Valori de referinţă – < 710 U/mL1.
Interpretarea rezultatelor
Niveluri crescute ale marker-ului se întâlnesc în:
- afecţiuni hematologice maligne (limfoame, leucemia cu celule T, leucemia cu celule păroase) şi se corelează cu cantitatea de celule tumorale şi cu răspunsul la terapie2;3;
- boli autoimune (LES, vasculita autoimună, colita ulcerativă) unde se corelează cu gradul de activitate a afecţiunilor5;
- boli infecţioase cu afectare severă a statusului imunologic (infecţie HIV)2;
- sarcoidoză2;3.
Bibliografie