Receptorul solubil pentru transferina

Informaţii generale

Preluarea fierului de către celule este mediată prin internalizarea complexelor fier-transferină. Aceste complexe se leagă de receptorii transferinei situaţi pe faţa externă a membranei plasmatice şi sunt internalizate cu ajutorul endozomilor care vor elibera în final fierul în citoplasmă⁴. Atunci când o celulă are nevoie de fier creşte exprimarea receptorilor pentru a facilita captarea fierului. Deoarece fierul este utilizat în principal în sinteza hemoglobinei 80% din receptorii pentru transferină se găsesc pe suprafaţa progenitorilor seriei eritroide³.

Prin clivajul proteolitic al domeniului extracelular rezultă o formă solubilă a receptorului transferinei care circulă liber în plasmă. Concentraţia serică a sTfr constituie un indicator al statusului fierului în organism. Astfel, deficitul de fier induce creşterea exprimării receptorilor transferinei pe suprafaţa celulelor şi indirect a nivelului sTrf, în timp ce supraîncărcarea cu fier generează un efect invers.

Deşi dozarea feritinei serice reprezintă metoda acceptată pentru evaluarea deficitului de fier, totuşi aceasta reprezintă un reactant de fază acută care creşte în condiţii care nu se corelează cu depozitele de fier: infecţii, inflamaţii, boli cronice, procese neoplazice. Dimpotrivă, sTfr nu constituie un reactant de fază acută, iar evaluarea statusului fierului pe baza acestui parametru nu este influenţată de condiţiile patologice menţionate mai sus⁴.

Recomandări pentru determinarea receptorului solubil al transferinei:

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)².

Specimen recoltat – sânge venos².

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator².

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare².

Volum probă – minim 0.5 mL ser².

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat².

Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20².

Metodă – turbidimetrică².

Valori de referinţă²

Interpretarea rezultatelor

Concentraţiile sTrf sunt invers proporţionale cu depozitele de fier din organism⁴.

O creştere >20% peste nivelul de bază, în interval de 2 săptămâni de la instituirea terapiei cu eritropietină sau creşterea dozei indică răspunsul la doza folosită şi anunţă probabil creşterea ulterioară a hemoglobinei¹.

 Limite şi interferenţe

Bibliografie