Serotonina urinară

Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea serotoninei urinare

Serotonina (5-hidroxi-triptamina) este sintetizată din aminoacidul esenţial triptofan via compusul intermediar 5-hidroxitriptofan (5-HTP). Producţia are loc atât în sistemul nervos central unde serotonina acţionează ca neurotransmiţător cât şi în celulele neuroectodermale, în special celulele enterocromafine gastrointestinale.

Serotonina eliberată din celulele enterocromafine sub acţiunea unor stimuli variaţi determină creşterea fluxului sanguin gastrointestinal, motilitatea şi secreţia de fluide. La primul pasaj hepatic, un procent variabil (30-80%) de serotonină este metabolizat predominant în acid 5-hidroxi-indolacetic (5-HIIA), care este excretat de rinichi. 90% din cantitatea rămasă este metabolizată în plămâni, de asemenea în 5-HIIA. Restul de 10% este preluat şi stocat de trombocite, de unde este eliberat în cursul procesului de coagulare.

Principalele afecţiuni asociate cu creşteri semnificative de serotonină sunt tumorile carcinoide, dezvoltate din celulele enterocromafine. Acestea sunt clasificate în funcţie de locul de origine a tumorii în:

Enzima 5-HTP decarboxilaza care converteşte 5-HTP în serotonină este prezentă în tumorile carcinoide ale intestinului subţire, dar este absentă sau se găseşte în cantităţi reduse în celelalte tipuri de tumori carcinoide.

Serotonina urinară este markerul care înregistrează cel mai puţin frecvent creşteri în toate tipurile de tumori carcinoide. Excepţie fac tumorile care secretă predominant 5-HTP şi mai puţin serotonină sau cromogranina A (în special tumori localizate în partea cranială a tubului digestiv primitiv). În aceste cazuri nivelurile de cromogranină A, serotonină serică şi 5-HIIA urinar nu sunt crescute, însă rinichiul poate converti 5-HTP în serotonină determinând creşterea serotoninei urinare. Astfel, dozarea serotoninei urinare este importantă atât în diagnosticul cât şi în monitorizarea pacienţilor cu tumori carcinoide care secretă în principal 5-HTP².

Pregătire pacient­ – se va evita consumul de banane, ananas, prune, kiwi, pepene galben, nuci, cacao, roşii, avocado, vinete, cu 72 ore înaintea recoltării (deoarece aceste alimente conţin serotonină sau triptofan)².

Specimen recoltat­ – urina din 24 ore: la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această urină; apoi colectează într-un vas curat de 2-3 litri toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua următoare, inclusiv; omogenizează (prin agitare) urina recoltată; măsoară întreaga cantitate; reţine aprox. 10 mL, în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină. Proba se ţine la 2-8ºC în timpul colectării şi ulterior, până se lucrează efectiv¹.

Recipient de recoltare – vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 de ore¹.

Cantitate recoltată – 10 mL¹.

Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost păstrat la 2-8°C¹.

Prelucrare necesară după recoltare – este de preferat să se lucreze imediat; dacă acest lucru nu este posibil, proba se congeleaza la -20°C, după ce în prealabil se adaugă acid clorhidric concentrat până se ajunge la un pH <3¹.

Stabilitate probă – 10 zile la -20°C¹.

Metodă – cromatografie de lichide sub înaltă presiune (HPLC)¹.

Valori de referinţă – 50-250 μg/24 h¹.

Limite şi interferente

Bibliografie