Virus Epstein-Barr (EBV)-Anticorpi VCA IgG

Informatii generale si recomandari

Virusul Epstein-Barr (EBV) este un virus herpetic limfotrop cu raspandire ubicuitara, care infecteaza aproximativ 95% din populatie, pana la varsta adulta. Reprezinta agentul etiologic al mononucleozei infectioase si este implicat de asemenea in limfomul Burkitt, carcinomul nazofaringian, sindromul limfoproliferativ X-linkat si sindromul de oboseala cronica.

Transmiterea virusului se realizeaza in principal prin contactul cu secretii orofaringiene infectate. Replicarea EBV are loc in epiteliul orofaringian avand drept rezultat eliberarea virionilor din limfocitele infectate si excretarea acestora in saliva. La copii infectia este adesea asimptomatica. Mononucleoza infectioasa apare cel mai adesea la adultii tineri, care nu au prezentat o expunere anterioara la virus. Dupa infectia primara, EBV ramane in organism toata viata, intr-o stare latenta¹.

La pacientii imunocompetenti limfocitele B infectate latent si imortalizate se afla sub controlul limfocitelor T, de aceea majoritatea infectiilor reactivate raman subclinice. La pacientii cu SIDA clona de celule B imortalizate se poate dezvolta intr-un limfom^2;4.

Diagnosticul de mononucleoza infectioasa se stabileste pe date clinice (febra, faringita, adenopatii, hepatosplenomegalie), aspectul frotiului de sange periferic (limfomonocite atipice) si teste serologice (anticorpi heterofili si/sau anticorpi fata de proteinele specifice EBV).

Si alti agenti patogeni cum ar fi citomegalovirusul (CMV), Toxoplama gondii, virusurile hepatitice, HIV pot induce manifestari clinice si hematologice similare mononucleozei infectioase (sindrom mononucleozic). Confirmarea diagnosticului de infectie acuta EBV se face de obicei prin demonstrarea prezentei in ser a anticorpilor heterofili. Totusi, pot sa apara dificultati de diagnostic in situatiile in care anticorpii heterofili sunt absenti iar manifestarile clinice sunt atipice.

Anticorpii heterofili sunt absenti in 10-20% din cazurile de mononucleoza infectioasa la adult, procentul fiind mai mare la copiii cu infectie manifesta. In aceste situatii, confirmarea diagnosticului se face pe baza depistarii anticorpilor fata de proteinele specifice EBV: antigenul capsidei virale (VCA) si antigenul precoce-difuz [EA(D)]. Prezenta anticorpilor VCA IgM este esentiala pentru diagnosticul infectiei acute.

O infectie EBV primara este definita serologic prin aparitia precoce a anticorpilor VCA IgM (imediat dupa debutul clinic)  care ating un nivel maxim la 2 saptamani, urmata de scaderea progresiva a acestora pana la niveluri nedetectabile. Aproape simultan se produce o crestere a anticorpilor VCA IgG. Majoritatea pacientilor cu mononucleoza infectioasa prezinta la prima testare niveluri crescute de anticorpi VCA IgG si IgM. In timp ce VCA IgM dispar in 2-3 luni de la debutul bolii, VCA IgG persista indefinit la persoanele sanatoase.

Mai exista o categorie de anticorpi IgG indreptati impotriva antigenului nuclear EBV (EBNA) care apar in circulatie dupa cateva saptamani sau luni de la debutul bolii si persista timp indelungat sau chiar toata viata. La pacientii cu infectie asimptomatica detectarea EBNA IgG  impreuna cu anticorpii VCA IgG si IgM este utila in diferentierea stadiului precoce de convalescenta de faza acuta a mononucleozei infectioase^1;3.

Pregatire pacient – a jeun (pe nemâncate).

Specimen recoltat – sange venos³.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator³.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare³.

Volum proba – minim 1 mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi)³.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian³.

Stabilitate proba – 5 zile la 20-25 ºC; 14 zile la 2-8ºC; și congelat la –20ºC stabil 3 luni .

Metodă –Electrochemiluminiscență (ECLIA)

Valori de referinţă (index)

Anticorpii VCA-IgG

< 0.7 negativ
>=0.7 – 1 echivoc
>= 1 pozitiv

Anticorpii VCA-IgM

< 0.6 negativ
>=0.6 – 1 echivoc
>= 1.0 pozitiv

Anticorpii EBNA-IgG

<1 Negativ
>=1 Pozitiv

Interpretarea rezultatelor

Prezenta anticorpilor VCA IgM indica infectie primara recenta cu EBV. Prezenta anticorpilor VCA IgG indica o infectie in antecedente, fara a se putea preciza vechimea acesteia. Anticorpii anti-EBNA se dezvolta la 6-8 saptamani de la infectia primara si persista toata viata. Peste 90% din populatia adulta normala prezinta anticorpi anti-VCA IgG si anti-EBNA IgG.

*Nu poate fi precizat cu certitudine momentul infectiei (recenta sau veche) deoarece 5-10% dintre pacienti nu dezvolta deloc anticorpi anti-EBNA⁵.

Limite si interferente. 

Anticorpii VCA IgM pot fi depistati uneori in titru mic in absenta unei infectii recente confirmate (de exemplu, infectie EBV cronica-activa)³.

Momentul aparitiei anticorpilor anti-VCA si EBNA sufera mari variatii individuale.

Performanta testului nu este stabilita pentru pacientii imunodeprimati, nou-nascuti sau probele de sange de cordon ombilical; de asemenea nu este stabilita pentru diagnosticul carcinomului nazofaringian, limfomului Burkitt sau a altor limfoame asociate cu EBV⁵.

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Immunodiagnostics Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostics Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 578-579.

2. Hans W.Doerr. Viral Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 1234-1236.

3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog

4. Lothar Thomas. Prenatal monitoring. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 1117.

5. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Epstein-Barr Virus (VZV) Antibody Profile, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.