Virus influenza A si B ARN

Detectarea ARN-ului virus influenza A si B într-un frotiu de celule epiteliale ale nazofaringelui și orofaringelui se efectuează în scopul diagnosticului diferențial al gripei, afecțiunilor asemănătoare gripei, bolilor respiratorii acute însoțite de o creștere a temperaturii corpului. Detectarea ARN-ului virus influenza A si B într-un frotiu de celule epiteliale ale nazofaringelui și orofaringelui se efectuează în scopul diagnosticului diferențial al gripei, afecțiunilor asemănătoare gripei, bolilor respiratorii acute însoțite de o creștere a temperaturii corpului.

Gripa este o infecție virală respiratorie acută transmisă prin picături aeriene. Agenții patogeni ai gripei sunt virusuri care conțin ARN aparținând familiei Orthomyxoviridae, în care se disting trei genuri: virusul gripal A, virusul gripal B și virusul gripal C. Virusurile gripale A și B provoacă anual epidemii de intensitate mai mare sau mai mică în aproape toate țările lumii.

Virusurile gripale A sunt răspândite în natură, sunt izolate de majoritatea animalelor și păsărilor și, prin urmare, au un potențial pandemic ridicat, deoarece sunt capabile să depășească bariera interspecifică. Principala cauză a epidemiilor și pandemiilor de gripă este variabilitatea ridicată a virusului datorită modificărilor genomului său. Aceasta se aplică fragmentelor care codifică antigenele de suprafață ale virusurilor de tip A și B și determină specificitatea acestora.

Simptomele și semnele gripei

Perioada de incubație a gripei este de la 1 la 4 zile, cu o medie de aproximativ 48 de ore. În cazuri ușoare, multe simptome sunt similare cu cele ale unei răceli (de exemplu, dureri în gât, rinoree) și poate apărea și conjunctivită ușoară.

O gripă tipică pentru adulți se caracterizează prin apariția bruscă de frisoane, febră, prostrație, tuse și durere generalizată (în special la nivelul spatelui și picioarelor). Dureri de cap Severe, adesea cu fotofobie. La început, simptomele respiratorii pot fi ușoare, cu dureri în gât, arsuri în spatele sternului, tuse neproductivă și uneori curgerea nasului. Mai târziu, boala tractului respirator inferior devine predominantă; tusea poate fi persistentă, răgușită și productivă.

Pot apărea simptome gastro-intestinale, care par a fi mai frecvente în tulpina pandemică H1N1 din 2009. Copiii pot avea greață severă, vărsături sau dureri abdominale, iar sugarii pot avea un sindrom asemănător sepsisului.

După 2-3 zile, simptomele acute trec rapid, deși febra poate dura până la 5 zile. Tusea, slăbiciunea, transpirația și oboseala pot persista câteva zile și uneori săptămâni.

Majoritatea pacienților suferă de gripă fără complicații, dar această infecție poate provoca complicații grave care duc la boli severe și chiar condiții care pun viața în pericol, în special la copiii mici, adulții vârstnici, femeile în timpul sarcinii și în perioada postpartum timpurie, persoanele cu boli pulmonare cronice, cardiace, tulburări metabolice, tulburări imune, tulburări neurologice și cognitive.

Diagnosticul infecției se realizează în mod cuprinzător, pe baza datelor anamnestice privind contactul cu pacienții cu gripă și a unui tablou clinic caracteristic. Confirmarea diagnosticului este posibilă cu ajutorul testelor de laborator, ceea ce este recomandabil:

• în prezența manifestărilor asemănătoare gripei, în sezonul epidemic al creșterii incidenței infecțiilor respiratorii acute – dacă aceasta afectează terapia;
• semne nespecifice ale infecției tractului respirator superior la persoanele cu risc ridicat;
• în bolile respiratorii severe.

Următoarele teste de laborator pot fi utilizate ca teste de laborator care vizează identificarea agentului cauzal al infecției:

• examinarea biologică moleculară a frotiurilor din membrana mucoasă a nazofaringelui și orofaringelui pentru virusul gripal (detectarea ARN-ului virusului gripal prin PCR);
• determinarea antigenelor virusurilor gripale A și B în frotiuri din mucoasa nazală și orofaringiană prin imunocromatografie sau imunofluorescență;
• determinarea anticorpilor antigeni ai virusului gripal A/B în serul sanguin prin ELISA.

Dintre acestea, nivelul maxim de specificitate și sensibilitate este atins prin teste bazate pe PCR-RT (reacția în lanț a polimerazei cu transcriere inversă) cu hibridizare-detectarea fluorescenței produselor de amplificare în timp real, permițând detectarea ARN-ului agentului infecțios în material biologic.

Testele antigenice pentru detectarea virus influenza A si B sunt insuficient standardizate, caracteristicile lor analitice (sensibilitate și specificitate) sunt, în general, oarecum mai mici decât cele ale metodelor PCR.

Rezultatele determinării anticorpilor prin metode ELISA, datorită perioadei de apariție a anticorpilor, sunt de obicei evaluate retrospectiv.
Datorită diagnosticului tardiv, acestea nu afectează corectarea terapiei, dar sunt aplicabile în scopuri științifice și pentru supravegherea epidemiologică și controlul gripei.

Cea mai modernă și recomandată metodă de diagnostic de laborator a gripei este detectarea ARN-ului virusului prin PCR.

Indicatori analitici:

• Fragmentul determinat este un situs specific al acidului nucleic al virusurilor gripei A (virusul gripal A) și gripei B (virusul gripal B;
• Specificitatea detectării este absența reacțiilor nespecifice împotriva altor agenți patogeni virali și bacterieni ai infecțiilor respiratorii acute.
• Sensibilitate analitică: virusul gripal A (virusul gripal A) – 1 10^3 copii /ml din proba inițială. virusul gripal B (virusul gripal B) – 1 10^3 copii /ml din proba inițială.

Care este scopul cercetării

Detectarea ARN-ului virus influenza A si B în frotiurile mucoasei nazale și orofaringiene se efectuează în scopul diagnosticului diferențial al gripei, afecțiunilor asemănătoare gripei, bolilor respiratorii acute cu creșterea temperaturii corpului.