Vitamina B1 (tiamin-pirosfosfat)

Informaţii generale

Vitamina B1, numită şi tiamină,  este o vitamină hidrosolubilă care sub formă de pirofosfat are rol de coenzimă în reacţiile de decarboxilare, esenţiale pentru metabolismul protidic şi glucidic⁴. Este indispensabilă pentru activitatea cerebrală şi mielinizarea nervilor periferici¹. In ser circulă în parte legată de albumină; până la 85% din cantitatea de tiamină este preluată de eritrocite; excesul se elimină prin urină⁴.

Tiamină se găseşte în cantităţi apreciabile în drojdia de bere, legume, seminţe şi nuci, cereale germinate, carne de porc (în special organe). Vitamina B1 se distruge prin fierbere deoarece este instabilă la temperaturi înalte. Ceaiul şi unele alimente conţin factori antitiaminici. In ţările dezvoltate cerealele sunt îmbogăţite cu tiamină^1;3.

Rezerva organismului la adultul sănătos este de 30 mg de tiamină, fiind necesar un aport de 0,5mg/1000kcal/zi pentru a asigura această rezervă. Dacă se întrerupe aportul alimentar deficitul de vitamina B1 se instalează în 10 până la 21 de zile¹.

Semnele precoce ale deficitului de tiamină includ anorexie, scădere în greutate, hipotonie musculară, apatie, confuzie şi iritabilitate. Manifestările tardive ale deficitului sunt insuficienţa cardiacă congestivă (“beri-beri umed”), polineuropatie cu reflexe diminuate, parestezii, atrofie musculară (“beri-beri uscat”) şi sindromul Wernicke-Korsakoff, caracterizat prin demenţă, ataxie şi oftalmoplegie³.

Există şi un deficit infantil la copiii alăptaţi timp îndelungat fără diversificarea alimentaţiei. La gravide se poate instala un deficit uşor datorită nevoilor crescute de tiamină⁴. Majoritatea alcoolicilor cronici prezintă deficit de tiamină, datorat atât interferenţelor alcoolului cu metabolismul tiaminei, cât şi nutriţiei precare^3;4.

Nu s-au raportat cazuri de intoxicaţii cu doze orale de tiamină. In cadrul administrării parenterale a unor doze mari, poate surveni decesul prin inhibarea centrului respirator^1;3.

Recomandări pentru determinarea vitaminei B1 – persoane cu tulburări comportamentale, modificări oftalmologice, tulburări de mers, delir, encefalopatie, nutriţie necorespunzătoare, alcoolici (pentru diagnosticarea unui deficit) ^1;3. 

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) minimum 8 ore; se va evita consumul de alimente ce conţin vitamina B1 cu 48 ore înaintea recoltării pentru pacienţii peste 6 luni şi cu 24 ore înaintea recoltării pentru cei <6 luni².

Specimen recoltat – sânge venos².

Recipient de recoltare – vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant².

Cantitate recoltată – cât permite vacuumul².

Prelucrare necesară după recoltare – proba nu se centrifughează şi se congelează imediat².

Volum minim probă – 2 mL². 

Cauze  de respingere a probei – specimen intens hemolizat, lipemic sau decongelat².

Stabilitate probă – sângele este stabil 1 lună la -20°C².

Metodă – cromatografie de lichide sub înaltă presiune (HPLC)².

Valori de referinţă – <49 μg/L².

Interpretarea rezultatelor

Bibliografie