- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Alcoolemie
Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea alcoolemiei
Determinările alcoolemiei (etanol în sânge) se număra printre analizele cele mai frecvent solicitate laboratoarelor de toxicologie clinică, în scopuri medico-legale.Etanolul se absoarbe cu uşurinţă din tractul gastrointestinal; concentraţiile maxime se înregistrează de obicei în 40-70 minute de la ingestia pe nemâncate. Prezenţa alimentelor în stomac scade absorbţia alcoolului. Etanolul este metabolizat hepatic rapid în acetaldehidă. Odată ce s-au atins concentraţiile sanguine maxime, dispariţia sa este lineară; un bărbat de 70 kg metabolizează 7-10 g alcool /oră.
Simptomele intoxicaţiei cu etanol instalate în prezenţa unor concentraţii serice scăzute pot indica o problema medicală gravă şi necesită intervenţie terapeutică de urgenţă.
Determinarea alcoolemiei poate fi efectuată în scop medical sau medico-legal pentru diagnosticul intoxicaţiei cu alcool şi stabilirea terapiei adecvate. Nivelurile de etanol trebuie testate în toate cazurile de comă de etiologie neclară, deoarece intoxicaţia cu alcool poate mima coma diabetică, traumatismele cerebrale sau supradozarea de droguri. Acest test este de asemenea folosit pentru screening-ul alcoolismului cât şi pentru monitorizarea terapiei cu etanol în intoxicaţia cu metanol.1;4
Pregătire pacient -à jeun (pe nemâncate) sau postprandial.3
Specimen recoltat – sânge venos; nu se vor folosi la puncţia venoasă tampoane sau comprese îmbibate cu soluţie de alcool.3
Recipient de recoltare -vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator.3
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; tubul trebuie să rămână închis ermetic până în momentul testării pentru a împiedica evaporarea etanolului.3
Volum probă – minim 2 mL ser.3
Stabilitate probă – serul separat este stabil 4 ore la temperatura camerei; 1 saptamana la 2-4ºC în tuburi închise ermetic; 6 luni la -20 ºC3.
Metodă – enzimatică (cu alcool dehidrogenază).3
Valori de referinţă şi interpretarea rezultatelor
-nivelurile < 10 mg/dL (<2 mmol/L): negativ (limita de detecţie a metodei); 80 mg/dL: limita admisă de codul rutier pentru conducătorii auto.
Implicaţii clinice: – nivelurile de 50-100 mg/dL (10.8 – 21.7 mmol/L) pot determina: flushing, încetinirea reflexelor, tulburări ale acuităţii vizuale; – nivelurile > 100 mg/dL (> 21.7 mol/L) pot induce depresia SNC;
– nivelurile >300 mg/dL (>64.8 mmol/L) sunt asociate cu instalarea comei;
– nivelurile > 400 mg/dL (>86.4 mmol/L) pot cauza decesul1.
Factor de conversie: mmol/L x 4.61 = mg/dL.3
Limite şi interferenţe
Creşterea cetonemiei în cetoacidoza diabetică poate cauze false creşteri ale alcoolemiei. Ingestia altor tipuri de alcooli (izopropanol, metanol) poate influenţa rezultatele1.
• Medicamente
Creşteri: aspirină, cloralhidrat, cimetidină, metoclopramid, ranitidină.
Scăderi: acid ascorbic, atropină, fenobarbital, propantelină2.
Bibliografie:
1. Frances Fischbach. Drug Monitoring. în A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 415-420.
2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. în A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 1214.
3. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2007. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Ethanol, Blood. www.labcorp.com . 2003. Ref Type: Internet Communication.