- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Anti-HBs(cantitativ)
Informaţii generale
Hepatita virală B se vindecă în totalitate la 90% dintre pacienţi în decurs de 12 săptămâni, cu dispariţia AgHBs şi apariţia anticorpilor protectori anti-HBs1.
Anti-HBs sunt prezenţi în ser la 4-6 luni de la debutul bolii şi rămân detectabili la 80-90% dintre pacienţii cu virusul eliminat4.
Prezenţa anticorpilor anti-HBs fără AgHBs detectabil indică vindecarea după o infecţie cu VHB, absenţa contagiozităţii şi imunitate faţă de o infecţie ulterioară cu VHB; în caz de expunere, pacientul nu necesită administrarea de gamaglobuline; sângele lui poate fi transfuzat1;4.
Anti-HBs apar şi după transfuzii prin transfer pasiv1;4.
Prezenţa anti-HBs poate fi utilizată pentru a demonstra eficienţa programelor de imunizare. Apar la 90% dintre adulţii sănătoşi după administrarea a 3 doze imunizante; 30-50% dintre aceştia pierd anticorpii după 7 ani şi necesită revaccinare1;4.
Recomandări pentru determinarea anti-HBs
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)2.
Specimen recoltat – sânge venos2.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator2.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează imediat; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C2.
Volum probă – minim 0.5 mL ser2.
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat; specimen lipemic; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian2.
Stabilitate probă – serul este stabil 6 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C; evitaţi decongelarea/recongelarea2.
Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)2.
Valori de referinţă – <10 UI/L2.
Limite şi interferenţe
• Interferenţe analitice
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele: