- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
CDT (transferina deficitara in carbohidrat)
Informaţii generale
Transferina este o glicoproteină plasmatică care transportă fierul la receptorii celulari specifici. Din punct de vedere structural este un polipeptid ce prezintă la capătul amino-terminal două lanţuri polizaharidice. Aceste două lanţuri se ramifică formând 2 sau 3 structuri antenare ce au ca reziduu terminal acidul sialic, determinând astfel existenţa a 4 izoforme: pentasialo, tetrasialo, trisialo şi disialo. Izoforma disialo reprezintă, la persoanele normale, mai puţin de 1%, dar creşte de 10-15 ori la marii consumatori de alcool, la care mai apare şi o formă specială, asialo. Fracţia disialo împreună cu cea asialo formează transferina deficitară în carbohidrat.
În comparaţie cu alţi parametrii disponibili pentru diagnosticarea abuzului cronic de alcool CDT s-a dovedit a avea cea mai mare specificitate, fiind un marker important în identificarea şi monitorizarea consumatorilor cronici de alcool1;3.
Recomandări pentru determinarea CDT
Pregătire pacient – nu este necesară nici o pregătire specială a pacientului2.
Specimen recoltat – sânge venos2.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator2.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare2.
Volum probă – minim 0.5 mL ser2.
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat2.
Stabilitate probă – 2 saptamani la -20°C2.
Metodă – cromatografie de lichide sub înaltă presiune (HPLC)2.
Valori de referinţă – <1.75%2.
Interpretarea rezultatelor
Bibliografie