Cistatina C

Informaţii generale

Cistatina C este o proteină cu greutate moleculară mică ce face parte din familia inhibitorilor de cistein-proteinază şi intervine în catabolismul intracelular al peptidelor şi proteinelor. Substanţa este produsă de către toate celulele nucleate, rata sa de sinteză fiind constantă pe tot parcursul vieţii, chiar în prezenţa proceselor infecţioase, inflamatorii sau neoplazice. De asemenea, producţia de cistatină nu este influenţată de masa musculară, dietă, medicaţie asociată, sex şi rasă^3;4;5.

Ca urmare a masei moleculare mici şi a sarcinii electrice pozitive, cistatina C este filtrată liber la nivel glomerular şi reabsorbită complet în tubii proximali unde este şi metabolizată. Astfel, în absenţa unei leziuni tubulare, cistatina C nu este prezentă în urina finală⁵.

Datorită acestor caracteristici cistatina C reprezintă un marker endogen al ratei filtrării glomerulare (RFG), corelaţia fiind invers proporţională: valorile crescute indică o rata scăzută a filtrării glomerulare, într-un mod similar creatininei serice^1;3;4.  

Conform studiilor efectuate, cistatina C constituie un indicator mai bun al funcţiei renale decât creatinina. Astfel, cistatina C are specificitate mai mare decât creatinina în diferenţierea pacienţilor cu rata anormală a filtrării glomerulare (numărul rezultatelor fals-pozitive este mai mic). De asemenea, la pacienţii cu insuficienţă renală cronică s-a evidenţiat o corelaţie mai strânsă între valorile cistatinei C serice şi cea a ratei filtrării glomerulare, decât cea dintre creatinina şi RFG, ceea ce permite o mai bună monitorizare a afecţiunii³.

Beneficiile testării cistatinei C sunt mai mari în special în următoarele situaţii:

• rata a filtrării glomerulare moderat scăzută (între 80 şi 40 mL/min);
• pacienţi cu insuficienţă renală acută care necesită administrarea de medicamente cu eliminare glomerulară;
• vârstnici, copii, gravide cu suspiciune de pre-eclampsie, diabetici, pacienţi cu diverse afecţiuni musculare sau cu transplant renal^2;3.

Recent, s-a luat în discuţie posibilitatea ca cistatina C să fie un marker prognostic pentru insuficienţa cardiacă acută².

Pregătire pacient -preferabil à jeun (pe nemâncate)².

Specimen recoltat -sânge venos².

Recipient de recoltare -vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator².

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare².

Volum probă – minim 0.5 mL ser².

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat².

Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -18°C².

Metodă – nefelometrică².

Valori de referinţă²

1-20 ani: 0.70-1.38 mg/L;   20-50 ani: 0.70-1.21 mg/L;   >50 ani: 0.84-1.55 mg/L.

Se calculează de asemenea rata estimată a filtrării glomerulare după formula CKD-EPI Cystatin C 2012:

133 x min(SCysC/0.8, 1) ^–0.499 x max(SCysC/0.8, 1) ^–1.328 x 0.996^vârstă [x 0.932 la femei], unde SCysC este cistatina C în ser (mg/l), min este minimul raportului SCysC/0.8 sau 1 şi max este maximul raportului SCysC/0.8 sau 1.

Valori de referinţă pentru rata estimată a filtrării glomerulare conform formulei CKD-EPI Cystatin C 2012: ≥ 60 mL/min/1.73 m².

Interpretarea rezultatelor

Nivelurile crescute de cistatină C indică o rată scăzută a filtrării glomerulare⁴. Conform studiilor efectuate valorile cistatinei C serice cresc semnificativ pe măsură ce RFG scade <80 mL/min/1.73 m².

Limite şi interferenţe

Bibliografie