Nu puteti adauga alte teste in cos. Cosul contine testul PCR COVID-19 care se achita separat.

Continuati

Vezi coșul „Feritina” a fost adăugat în coș.

Teste Laborator Pachete analize Plansa anatomica Lista de preturi

< inapoi la lista

Feritina

Name: Feritina - Synevo
SKU: CH86
Price: 110.00 MDL
Availability: InStock

Preț: 110.00 MDL

SKU: CH86

sânge venos

Informatii generale

Informaţii generale

Fierul intracelular este depozitat în doi compuşi, feritină şi hemosiderină. Apoferitina (feritină fără fier) are o GM de 440 kD, forma unei sfere goale, cu diametrul de 13 nm, cu o cavitate centrală cu diametrul de 6 nm, unde este depozitat fierul, care comunică cu exteriorul prin 6 canale (prin care intră şi iese fierul) şi un înveliş proteic format din 24 molecule, reprezentate de două subunităţi distincte: H (heavy) şi L (light), cu GM de 21, respectiv 19 kD şi codificate pe cromozomii 11 (H), respectiv 19 (L). O singură moleculă de apoferitină poate păstra ~4500 atomi de fier, GM depăşind în acest caz 800 kD, însă, de obicei se găsesc molecule de feritină cu cel mult 2000 atomi de fier. Fierul intră în moleculă sub formă de Fe2+ şi este oxidat sub acţiunea catalitică a apoferitinei (lanţurile H au un centru feroxidazic) şi este păstrat ca polimer trivalent de hidroxid fosfat feric, învelişul proteic protejând celula de efectele toxice ale ionilor de fier. Sinteza apoferitinei este stimulată de expunerea la fier. Există cel puţin 20 proteine de isoferitina distincte, cu proporţii variabile de lanţuri H şi L, care diferă prin încărcătura de suprafaţă: isoferitina acidă conţine o proporţie crescută de lanţuri H şi predomină în ţesutul cardiac, renal, placentă, limfocite, monocite, precursorii eritroizi, dar şi în ţesuturile tumorale; isoferitina bazică este bogată în lanţuri L, este mai stabilă şi se găseşte în ficat, splină, precum şi în ser. Feritina se găseşte în plasmă în cantităţi mici şi concentraţia sa se corelează cu depozitele de fier. Feritina serică este glicozilată (sugerând secreţia de către celulele sistemului fagocitic) şi relativ săracă în fier. În deficitul de fier, feritina scade înaintea apariţiei anemiei/altor modificări hematologice^1;6.

Recomandări pentru determinarea feritinei

• Diagnosticul diferenţial al anemiilor;

• Evaluarea anemiei feriprive şi monitorizarea tratamentului de substituţie cu fier (punctul final este reprezentat de umplerea depozitelor de fier) şi a complianţei la tratament;

• Monitorizarea categoriilor de pacienţi cu risc de deficit de fier (detectarea deficitului de fier latent): femei însărcinate, donatori de sange, copii mici, pacienţi hemodializaţi etc.

• Monitorizarea statusului fierului la pacienţi cu boli renale cronice, dializaţi/nedializaţi.

• Diagnosticul şi monitorizarea tratamentului de depleţie în sindroamele de supraîncărcare cu fier^5;6.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după masă); evitarea medicaţiei radioactive cu 3-4 zile înaintea testării; abstinenţă de la alcool³.

Specimen recoltat – sânge venos⁷.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator⁷.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare şi se lucrează în aceeaşi zi; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la (-20)°C⁷.

Volum probă – minim 0.5 mL ser⁷.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat⁷.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 12 luni la (-20)°C⁷.

Metodă de determinare – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)⁷.

Valori de referinţă – sunt dependente de vârstă şi sex⁷.

*Vârstă (ani)*	*Valori (ng/mL)*
<1 an	12-327
1-3 ani	6-67
4-6 ani	4-67
7-12 ani Fete Baieţi	7-84
7-12 ani Fete Baieţi	14-124
13-17 ani Fete Baieţi	13-68
13-17 ani Fete Baieţi	14-152
Adulţi <60 ani Femei Barbaţi	13-150
Adulţi <60 ani Femei Barbaţi	30-400

Limita de detecţie – 0.50 µg/L (ng/mL)^7.

Interpretarea rezultatelor

Creşteri >400 µg/L

• Supraîncărcare cu fier – o feritină serică normală sugerează că o supraîncărcare cu fier semnificativă clinic este puţin probabilă⁶.

In hemocromatoza ereditară sideremia şi saturaţia transferinei cresc înaintea feritinei (chiar în prezenţa de conţinut crescut de fier la nivel hepatic)^2;5;6. Creşterea feritinei constituie indicaţie de biopsie hepatică^2;5.

In sindroamele de supraîncărcare cu fier secundare (transfuzii, eritropoieza ineficientă, hemodializaţi etc.) feritina este întotdeauna crescută⁶.

• Boli hepatice parenhimatoase (ciroză, carcinom hepatocelular), leucemii, limfoame, cancer pancreatic/bronsic, neuroblastom (există o relaţie între severitatea afectării parenhimatoase/extensia metastazelor şi nivelul feritinei).

• Boli infecţioase, inflamatorii, tumorale, hipertiroidism^3;5, IMA⁵ – fără nici o relaţie cantitativă cu depozitele de fier (reactant de fază acută).

• Anemie megaloblastică, anemii hemolitice, sideroblastice, talasemie.

• Porfiria cutanea tarda^2;5.

Feritina nu are valoare în evaluarea depozitelor de fier în prezenţa unei afectări hepatice parenhimatoase^3;6.

Scăderi^1;5;6;8

Deşi nu manifestă întotdeauna o relaţie lineară cu depozitele de fier, feritina este cel mai bun parametru seric de măsurare a depozitelor de fier. In anemia feriprivă necomplicată, feritina este <12µg/L¹. Când este prezentă concomitent o boală infecţioasă/inflamatorie, feritina serică este mai mare, dar în general <50-60 µg/L¹. Feritina serică scăzută semnifică întotdeauna deficit de fier (latent/clinic manifest), dar sensibilitatea testului este scăzută, deoarece o valoare normală nu exclude deficitul de fier¹.

Pentru diferenţierea anemiei feriprive de anemia din bolile cronice este necesară uneori efectuarea de teste suplimentare (receptorii solubili de transferină – TfR, indexul TfR/feritină sau examinarea depozitelor de fier din măduva osoasă, în special când sunt prezente ambele forme de anemie)⁶.

In anemia feriprivă secundară hemoragiei acute, feritina serică scade după 1-2 săptămâni⁶.

Limite şi interferenţe

Valori crescute

Valori scăzute:

• Variaţii fiziologice: niveluri mai mari la bărbaţi decât la femei; diferenţele dispar postmenopauză. Niveluri mai mari la cei care au dieta bogată în carne roşie decât la vegetarieni^3;5;6.

• Hemoliza intensă a probei de sânge (eliberarea feritinei intraeritrocitare)⁶.

• Alcoolismul³.

• Medicamente: administrarea de preparate de fier i.v. (creşterea disproporţionată a feritinei faţă de depozitele de fier; relaţia devine proporţională după 2-4 săptămâni de la terminarea tratamentului)⁶ sau p.o., contraceptive orale^4;5, teofilină⁴.

• Variaţii fiziologice: niveluri medii uşor mai mici la copii⁶.

• Medicamente: antitiroidiene, acid ascorbic, deferoxamina, metimazol⁴.

Bibliografie

1. Andrews N. Iron Deficiency and Related Disorders. In Wintrobe’s Clinical Hematology. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 11 Ed., 2004, 980-1004.

2. Edwards C. Hemochromatosis. In Wintrobe’s Clinical Hematology. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 2 ed. 2004, 1036-1049.

3. Frances Fischbach. Blood Studies: Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory and Diagnostics Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 123-125.

4. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1238.

5. Jacques Wallach. Afecţiuni hematologice. În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Ştiinţelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 448-450.

6. Joachim P. Kaltwasser. Ferritin. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas.TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Germany, 1 Ed., 1998, 278-281.

7. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

8. Paul R.Finley, Harold J.Grady, Eugene S. Olsowka. Chemistry. In Laboratory Test Handbook. David S. Jacobs, Wayne R. DeMott, Paul R. Finley et.al., LEXI-COMP Inc., USA, 3 Ed., 1994, 220-222.

Vezi tot continutul