- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Imunoglobulina IgG
Informaţii generale
Recomandări pentru determinarea IgG
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)3.
Specimen recoltat – sânge venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator3.
Prelucrare necesară după recoltare – probele suspectate a avea crioglobuline se menţin la 37ºC; după ce se produce coagularea, se separă serul prin centrifugare; probele suspectate a avea aglutinine la rece se tratează la fel3.
Volum probă – minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat sau lipemic3.
Stabilitate probă – serul separat este stabil: 3 luni la temperatura camerei; 3 luni la 2-8°C; 6 luni la – 20°C3.
Metodă – imunoturbidimetrică3
Valori de referinţă3
Vârsta |
Valori (mg/dL) |
0 – 1 an |
232 – 1411 |
1 – 3 ani |
453 – 916 |
4 – 6 ani |
504 – 1465 |
7 – 9 ani |
572 – 1474 |
10 – 11 ani |
698 – 1560 |
12 – 13 ani |
759 – 1550 |
14 – 15 ani |
716 – 1711 |
16 – 19 ani |
549 – 1584 |
Adult |
700 – 1600 |
Limita de detecţie – 30 mg/dL (0.3 g/L)3.
Interpretarea rezultatelor
Creşterea Ig G este asociată cu : |
Scăderea IgG este asociată cu: |
• sarcoidoza • afecţiuni hepatice cronice• boli autoimune • parazitoze • infecţii cronice
• hiperimunizare • malnutriţie severă • disproteinemie • mielom IgG1;2
|
• sindroame cu pierdere de proteine • sarcină
• mielom non-IgG • macroglobulinemie Waldenström
• aplazie limfoida • leucemie limfatică cronică
• agamaglobulinemie • deficienţă selectivă de IgG1;2
|
Limite şi interferenţe
Există gamapatii monoclonale cu nivel normal de IgG4. Nu există reacţii încrucişate între IgA, IgM şi IgG3.
Bibliografie