Mangan în sânge

Informații generale

Manganul este un oligoelement ce intră în constituția unor enzime mitocondriale (piruvat carboxilază și superoxid dismutază) și activează de asemenea numeroase enzime (decarboxilaze, transferaze, hidrolaze)². Astfel, manganul deține un rol esențial în metabolismul lipidic și glucidic, formarea țesutului osos și procesele de reproducere¹.

Din punct de vedere industrial, manganul este un metal gri-argintiu întâlnit în minereuri sub formă de oxizi². Are aplicații în industria oțelului și în cea chimică. Este prezent în agenții coloranți pentru sticlă și săpun, vopseluri, lacuri și linoleum⁴.

Intoxicația acută determină febră, frisoane, mialgii, uscăciunea mucoasei bucale și faringiene⁴.

Intoxicația cronică prin inhalarea prafului de mangan se asociază cu simptome neuropsihice (manganism): cefalee, iritabilitate, agitație, tulburări de vorbire, auz și mers, tremor, rigiditate a feței, halucinații, tulburări de personalitate^1;2;4.

Recomandări pentru determinarea manganului

– manganul în sânge: monitorizarea tratamentului cu mangan în alimentația parenterală; suspiciune de intoxicație cu mangan, în special în prezența sindroamelor neurologice și tulburărilor motorii;

– manganul în urină: confirmarea intoxicației; monitorizarea tratamentului cu mangan în alimentația parenterală; monitorizarea terapiei chelatoare în manganism⁴.

Pregătire pacient – nu este necesară⁴.

Specimen recoltat – 1) sânge venos; 2) urina din 24 ore sau 3) o probă de urină spontană^3;4.

Recipient de recoltare – 1) vacutainer special pentru metale ce conține EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant; 2) vas de 2- 3 litri și pahar de plastic de unică folosință, pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore; nu se folosesc conservanți; 3) eprubetă pentru urină^3;4.

Cauze de respingere a probei – 1) specimen coagulat; 2), 3) specimen ce conține conservanți^3;4.

Cantitatea recoltată – 1) cât permite vacuumul; 2), 3) aproximativ 10 mL^3;4.

Prelucrare necesară după recoltare – nu este necesară³.

Stabilitate probă – probele de sânge și urină se păstrează la temperatura camerei sau la frigider până în momentul lucrului^3;4.

Metodă – plasmă cuplată inductiv cu  spectrometrie de masă (ICP/MS)³.

Valori de referință

Factor de conversie⁴: μg/L x 18.2 = nmol/L; nmol/L x 0.055= μg/L.

Limite și interferențe

În evaluarea toxicității trebuie ținut cont de faptul că nivelul manganului în sânge sau urină poate reveni la normal în timp ce simptomele neurologice persistă.

Deoarece deficitul de mangan la om este insuficient definit, interpretarea valorilor scăzute trebuie efectuată cu prudență. S-au înregistrat valori ușor scăzute ale manganului în epilepsie și niveluri crescute în hepatită sau icter⁴.                                                                                    

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Appendix G: Minerals in Human Nutrition. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009: 1210-1211.
2.  Jill C.Merill, et al. Metals. In Principles and Methods of Toxicology. Taylor & Francis, 4^th Edition, 2001, 659,660.
3.  Laborator Synevo. Referințe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2016. Ref Type: Catalog.
4.   Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Manganese, Blood and Urine. www.labcorp.com. 2016. Ref Type: Internet Communication.
5. Norme generale de protecție a muncii. Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. Nr. 508/2002.