Informatii generale
Polyomavirusurile umane – virusul JC (JCV) si virusul BK (BKV) – sunt ubicuitare si nu produc boli la persoanele imunocompetente. Se descrie o prevalenta de 86 si 90% a anticorpilor specifici fata de JCV si, respectiv, BKV in populatia de varsta adulta2.
Se descriu 4 subtipuri de BKV; fiecare subtip prezinta aproximativ 5000 perechi de baze azotate care alcatuiesc ADN-ul dublu catenar si o omologie a secventelor de ~ 70% cu JCV4.
Infectia primara cu BKV se produce in copilarie si este asimptomatica; dupa rezolutia infectiei virusul ramane intr-o stare latenta fiind cantonat la nivelul rinichiului si tractului urinar. Reactivarea BKV are loc in conditii de imunosupresie, in special la pacientii cu transplant renal, la care induce o nefropatie asociata cu polyomavirus (PVAN).
Prevalenta acestei complicatii la pacientii transplantati variaza intre 1 si 10% si are drept consecinta eliminarea grefei in pana la 60% din cazuri. Diagnosticul este stabilit in medie la 44 saptamani de la transplant, cu un varf al incidentei in saptamana 24. O data cu introducerea noilor medicamente imunosupresoare (tacrolimus, mycophenolate mofetil) se descrie o tendinta de crestere a prevalentei PVAN2;4.
Incidenta viremiei si viruriei BK scade semnificativ dupa 1 an de la transplant, cu reducerea riscului de reactivare.
Alaturi de PVAN, BKV mai poate induce la pacientii cu transplant renal stenoza uretrala (rata incidentei este de 3%).
Nu in ultimul rand, cea mai prevalenta complicatie asociata cu BKV este cistita hemoragica care se dezvolta la 10-25% dintre pacientii cu transplant medular.
In majoritatea cazurilor viruria BK nu se asociaza cu nefropatie sau cistita hemoragica. Acest lucru indica faptul ca patogeneza BKV este rezultatul mai multor factori care includ: predispozitia gazdei, afectarea organului-tinta si imunosupresia. In perioada initiala post-transplant, regimurile imunosupresoare severe constituie un trigger pentru reactivarea BKV in celulele renale; reactivarea conduce la infectie productiva si liza celulelor epiteliale renale.
Manifestarile clinice ale nefropatiei BKV sunt similare cu cele ale respingerii grefei, respectiv cresterea progresiva a nivelurilor de creatinina serica. Unii pacienti pot prezenta febra si hematurie2.
Clasic diagnosticul de nefropatie BKV necesita demonstrarea efectelor citopatice ale virusului in epiteliul tubular din tesutul renal. Totusi biopsia renala este asociata cu o rata de rezultate fals-negative de pana la 30%, datorita naturii focale a bolii.
Prezenta celulelor cu nucleu mare si cu un singur corp de incluzie bazofilic (celule “momeala”) in probele de sediment urinar poate indica infectia BKV. Cu toate acestea valoarea predictiva pozitiva a citologiei urinare este scazuta, modificarile celulare nefiind caracteristice numai pentru BKV, ci si pentru JCV si adenovirusuri.
Din aceste motive recomandarile actuale prevad ca in perioada posttransplant renal pacientii sa fie monitorizati prin tehnici PCR de detectare a BKV-ADN in urina si sange. Secventa tinta este specifica pentru BKV; nu sunt posibile reactii incrucisate cu JCV2;4. Viruria clinic silentioasa precede de obicei PVAN, ceea ce permite identificarea pacientilor cu risc si instituirea de masuri preventive (ajustarea dozelor de medicamente imunosupresoare)1.
Recomandari pentru determinarea BKV – ADN – diagnosticul rapid al bolilor renale asociate cu BKV; monitorizarea pacientilor cu transplant renal pentru depistarea precoce a nefropatiei in vederea reducerii dozelor de imunosupresoare1;4.
Pregatire pacient – nu este necesara3.
Specimen recoltat – a) o proba de urina spontana; b) sange venos.
Recipient de recoltare – a) eprubeta pentru urina; b) vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant
Cantitate recoltata – a) minimum 2 mL; b) cat permite vacuumul3.
Prelucrare necesara dupa recoltare – probele nu vor fi centrifugate3.
Stabilitate proba – probele de urina si sange sunt stabile 1 sptamana la 2-4°C3.
Metoda – Real-time PCR Light-Cycler: reactie de polimerizare in lant cu detectie in timp real a produsului PCR acumulat, prin masurarea fluorescentei emise (test calitativ)3.
Valori de referinta – BKV – ADN nedetectabil3.
Limita de detectie – 10 copii/proba3.
Interpretarea rezultatelor
Detectia BKV-ADN in urina asociata cu tabloul de insuficienta renala, in contextul clinic adecvat, stabileste diagnosticul de nefropatie indusa de BKV.
Desi detectia BKV-ADN in urina reprezinta un test sensibil la pacientii cu cistita hemoragica, specificitatea sa este redusa deoarece viruria BK asimptomatica este frecventa.
Testul de detectare a BKV-ADN in sange este util mai mult pentru excluderea nefropatiei BKV decat pentru stabilirea diagnosticului, deoarece are o valoare predictiva negativa de 100% si o valoare predictiva pozitiva de numai 50%. Trebuie mentionat insa faptul ca BKV nu este detectat de obicei in sange la pacientii cu cistita hemoragica sau stenoza uretrala2.
Bibliografie
1. Blanckaert K, De Vriese AS: Current recommendations for diagnosis and management of polyoma BK virus nephropathy in renal transplant recipients. Nephrol Dial Transplant 2006 Dec 21; 12);3364-3367.
2. C. Sabrina Tan, Igor J. Koralnik. JC, BK and Other Polyomaviruses: Progresive Multifocal Leukoencephalopathy. In Mandell, Douglas, and Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 2051-2054.
3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.
4. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: BK Virus, Molecular Detection, PCR, Spinal Fluid. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
