Proteina C reactivă (CRP) – Informaţii generale:
CRP este o proteină neglicozilată cu structura pentamerică care migrează electroforetic în apropierea zonei gamma. Este un reactant de fază acută care creşte rapid, dar nespecific, ca răspuns la leziuni tisulare şi inflamaţie, fiind un indicator mai sensibil şi mai prompt decât VSH4.
Rolul fiziologic al CRP este complex:
• printr-un mecanism dependent de calciu se leagă de reziduurile de fosforil-colina ale multor fosfolipide şi în special ale polizaharidului C pneumococic (de unde îi provine şi numele);
• se leagă de cromatină şi histone, având rol în clearance-ul detritusurilor celulare;
• este un factor major de opsonizare – se leagă de fagocite şi accelerează fagocitarea antigenelor şi microorganismelor;
• se leagă de fracţiunea C1q a complementului, determinând activarea complementului pe calea clasică;
• se leagă de lipoproteinele LDL şi deţine probabil un rol în îndepărtarea acestora de la nivelul plăcii aterosclerotice1.
CRP este un “trigger” proinflamator în sine deoarece stimulează producţia monocitară de IL-1, IL-6 şi TNF-α. Deşi principala sursa de CRP este ficatul, date recente indică faptul că ţesutul arterial poate produce atât CRP cât şi proteine aparţinând sistemului complementului1. Nivelul CRP poate înregistra creşteri foarte mari (de 100 ori sau chiar mai mult) după traumatisme severe, infecţii bacteriene, inflamaţii, intervenţii chirurgicale sau proliferări neoplazice2.
Recomandări pentru determinarea CRP
– evaluarea gradului de activitate a afecţiunilor inflamatorii;
– util în diferenţierea bolii Crohn (CRP crescut) de colită ulceroasă (CRP scăzut) şi a poliartritei reumatoide (CRP crescut) de boală lupică necomplicată (CRP scăzut);
– detectarea precoce a complicaţiilor postoperatorii (infecţii oculte);
– detectarea rejetului grefelor;
– depistarea de infecţii intrauterine asociate cu ruptura prematură de membrane;
– evaluarea extinderii sau reinfarctizării după IMA;
– monitorizarea tratamentului antibiotic în infecţii bacteriene;
– monitorizarea terapiei antiinflamatorii în boli reumatice2;4.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)3.
Specimen recoltat – sânge venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator3.
Prelucrare necesar după recoltare – se separă serul prin centrifugare3.
Volum probă – minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei – specimen intens lipemic sau intens hemolizat3.
Stabilitate probă – serul este stabil 3 zile la temperatura camerei; 8 zile la 4-8ºC; 6 luni la –20ºC3.
Metodă – latex–imunoturbidimetrie3
Valori de referinţă – <0.5 mg/dL3.
Limita de detecţie – 0.0425 mg/dL (4.05 nmol/L)3.
Limite şi interferenţe
Creşterile CRP reprezintă un răspuns nespecific la inflamaţii şi infecţii4. Pentru estimarea riscului cardiac se recomandă folosirea unui alt tip de test – CRP ultrasensibil (“high sensitive-CRP”), care poate detecta niveluri mai mici de CRP2;4.
Bibliografie
1. Francesco Dati & Erwin Metzmann. Acute Phase Proteins. In Proteins Laboratory Testing and Clinical Use, Media Print Taunusdruck GmbH, Frankfurt am Main; 2005, 52-53.
2. Frances Fischbach. Immunodiagnostics Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostics Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 642.
3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. C-Reactive Protein (CRP) Antibodies. www.labcorp.com . 2010. Ref Type: Internet Communication
