- Teste de hematologie
- Teste de biochimie
- Biochimie generală din sânge și urina
- Proteine specifice in ser si urina
- Teste biochimice din lichide de punctie
- Teste biochimice din materii fecale
- Teste biochimice pentru tulburari ereditare de metabolism
- Teste pentru nefrolitiaza
- Vitamine, oligoelemente, stres oxidativ
- Acizi grași
- Transferina carbohidrat deficitara (CDT) marker pentru alcoolism
- Markeri non-invazivi pentru afecţiunile hepatice
- Analiza chimică calculi
- Markeri endocrini
- Markeri tumorali
- Markeri virali
- Markeri cardiaci
- Markeri anemie
- Markeri ososi
- Markeri boli autoimune
- Anticorpi antispermatozoizi
- Autoanticorpi in afectiuni endocrine, cardiace, renale
- Autoanticorpi in afectiuni neurologice
- Autoanticorpi in afectiunile dermatologice
- Autoanticorpi in anemia pernicioasa
- Autoanticorpi in diabetul zaharat
- Markeri pentru afectiuni hepatice si gastrointestinale autoimune
- Markeri pentru afectiuni reumatismale si vasculite
- Markeri pentru monitorizarea evolutiei si tratamentului
- Markeri pentru sindromul antifosfolipidic
- Serologie boli infectioase
- Teste specializate de alergologie si imunologie
- Teste de biologie moleculara
- Teste de citogenetica
- Teste de microbiologie
- Toxicologie
- Citologie cervico-vaginala
- Histopatologie
- Uncategorized
Virusul rujeolei IgG, IgM
Informatii generale
Virusul rujeolei este un virus ARN monocatenar cu polaritate negativa, ce face parte din genul Morbillivirus, familia Paramyxoviridae, alaturi de virusul urlian, virusul sincitial respirator si virusurile parainfluenza.
Virusul se transmite prin secretiile respiratorii provenite de la persoane infectate si determina rujeola (pojarul) dupa o perioada de incubatie de 10-14 zile2;4.
Tabloul clinic al rujeolei este caracterizat printr-o faza prodromala cu febra mare, tuse, coriza, conjunctivita, stare generala alterata si semnul Koplik (depozite albicioase pe un fond rosu al mucoasei obrazului, in dreptul premolarilor), urmata de eruptia cutanata maculo-papuloasa. Aceasta se dezvolta initial in spatele urechilor si pe frunte, raspandindu-se ulterior la nivelul toracelui4. In cursul fazei de vindecare, zonele afectate (cu exceptia palmelor si talpilor) pot suferi descuamare. Eruptia dureaza de obicei 5 zile; in absenta complicatiilor intreaga simptomatologie se remite in maxim 10 zile, tusea fiind ultimul simptom care dispare.
Rujeola este extrem de contagioasa, femeile gravide, persoanele imunocompromise, precum si cele cu deficit nutritional avand un risc crescut pentru complicatii grave ca pneumonia si implicarea sistemului nervos central.
Spre deosebire de rubeola, rujeola contractata in cursul sarcinii nu este asociata cu anomalii congenitale ale fatului, insa poate determina avort spontan sau nastere prematura.
Pneumonia care insoteste rujeola poate fi cauzata de invazia virala directa a plamanilor sau poate fi consecinta suprainfectiei bacteriene.
Complicatiile neurologice din rujeola includ: encefalomielita, encefalita, panencefalita sclerozanta subacuta, sindromul Guillain-Barré, hemiplegia si nevrita retrobulbara.
Panencefalita sclerozanta subacuta (PESS) este o boala degenerativa rara, tardiva, cu o incidenta de aproximativ 1 la 100 000 de cazuri. Reprezinta o afectiune progresiva, insidioasa de obicei, fatala, care apare cel mai frecvent la 6-8 ani de la infectia initiala. 50% din pacientii cu PESS au contractat virusul rujeolic inainte de varsta de 2 ani; este vorba de fapt de o infectie persistenta cu un virus rujeolic rezistent la mecanismele imune ale organismului (rezistenta datorata probil unei mutatii a virusului). Evolutia este variabila, dar, de obicei, se caracterizeaza prin deteriorare intelectuala, convulsii, afectarea nervului optic, ataxie cerebeloasa, coma si moarte in 2-5 ani.
Sindromul rujeolei atipice a fost descris la persoanele care au primit in trecut vaccin cu virus mort si care au fost expuse mai tarziu la virusul salbatic. Spre deosebire de rujeola clasica, eruptia debuteaza periferic si poate fi de tip urticarian, maculopapular, vezicular sau hemoragic. Pacientii pot prezenta de asemenea febra inalta, edeme ale extremitatilor, infiltrate pulmonare interstitiale, hepatita. Manifestarile atipice creeaza probleme de diagnostic; sunt caracteristice nivelurile extreme de ridicate de anticorpi specifici anti-rujeola.
Mai este descrisa rujeola mitigata (modificata) care apare la persoanele cu un grad de imunitate pasiva fata de virus: copiii sub varsta de 1 an care au dobandit pasiv anticorpi specifici materni si unele persoane susceptibile la care s-a administrat imunoglobulina dupa expunerea la virus. In acesta forma de infectie lipsesc simptomele si semnele clasice ale bolii.
Ca urmare a introducerii imunizarii active incidenta rujeolei a scazut foarte mult; rujeola continua insa sa ramana o problema in special pentru copiii din tarile subdezvoltate. In plus exista persoane la care vaccinarea este ineficienta datorita administrarii inadecvate2.
In Romania vaccinarea anti-rujeolica este inclusa in programul national de imunizari obligatorii. Din 2004 s-a introdus vaccinarea ROR (impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei) care a inlocuit vaccinarea antirujeolica simpla:
se administraza o prima doza la varsta de 12-15 luni, urmata de un rapel la varsta de 6-7 ani (in clasa I). Se folosesc trivaccinuri cu virusuri vii atenuate. O singura doza de vaccin este foarte eficienta impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei, folosirea sa ducand la scaderea semnificativa a incidentei celor 3 boli. Esecuri de imunizare apar in aprox. 5% din cazuri, in cazul in care primovaccinarea se efectueaza dupa varsta de 15 luni. Revaccinarea previne aparitia rujeolei, chiar si la cei la care nu s-a realizat seroconversia la prima vaccinare1. Copiii cu infectie HIV asimptomatica ar trebui sa primeasca ROR. De asemenea trebuie luata in considerare vaccinarea copiilor cu infectii HIV simptomatice, datorita severitatii rujeolei in randul acestora si faptului ca nu s-au raportat probleme dupa vaccinare. Vaccinul antirujeolic este contraindicat persoanelor cu imunitate mediata celular alterata, femeilor gravide si persoanelor cu un istoric de anafilaxie. Esecurile vaccinului au fost atribuite depozitarii defectuoase a preparatelor folosite, imunizarii copiilor cu anticorpi preexistenti (derivati matern) si administrarii simultane a vaccinului antirujeolic cu imunoglobulina1;2.
Diagnosticul de laborator al rujeolei include in principal determinarea raspunsului serologic fata de virus. Anticorpii specifici de tip IgM sunt detectabili dupa 1-2 zile de la aparitia eruptiei; nivelul acestora creste semnificativ dupa 10 zile si persista ~1 luna. Anticorpii de tip IgG persista indefinit2.
Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti-virus rujeolic – diagnosticul de laborator al rujeolei; identificarea persoanelor neimunizate2.
Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)1.
Specimen recoltat – sange venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator1.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza in aceeasi zi; daca acest lucru nu este posibil, serul se poate stoca la 2-8°C sau la -20°C1.
Volum proba – 2mL ser1.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, lipemic1.
Stabilitate proba – serul separat este stabil 5-7 zile la 2-8° C; 1 luna la -20°C1.
Metoda – ELISA1.
Valori de referinta
Virusul rujeolei IgG
Negativ < 200 U/ml
Echivoc 200 – 250 U/ml
Pozitiv > 250 U/ml
Virusul rujeolei IgM
Negativ < 20 U/ml
Echivoc 20 – 25 U/ml
Pozitiv > 25 U/ml
Interpretarea rezultatelor
Un rezultat negativ pentru anticorpii IgG si IgM indica absenta expunerii la virusul rujeolei si prin urmare a imunitatii.
Un rezultat pozitiv pentru IgM, insotit sau nu de un rezultat pozitiv pentru anticorpii IgG, este sugestiv pentru infectia recenta cu virusul rujeolei.
Un rezultat pozitiv pentru anticorpii IgG in prezenta unui rezultat negativ pentru anticorpii IgM indica expunerea in antecedente la virusul rujeolei si prezenta imunitatii fata de aceasta infectie4.
Rujeola atipica si PESS sunt asociate cu niveluri foarte crescute de anticorpi specifici.
Limite si interferente
Au fost raportate cazuri foarte rare de reactii incrucisate cu virusul rubeolei si virusul varicelo-zosterian4.
Bibliografie
1. Adriana Pistol. Vaccinari cu obligativitate generala, iulie 2009. www.vaccinet.ro. Ref Type: Internet Communication.
2. Anne A. Gershon. Measles Virus (Rubeola). In Mandell, Douglas,and Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 2229-2234.
3. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
4. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Rubeola (Measles)Virus Antibodies, IgG and IgM, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.