Page 598 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

17 TESTE SPECIALIZATE DE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO
ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE

simptomatice la purtătorii de amalgame. Pentru alte metale (platină, argint, cupru, iridiu) rata de
sensibilizare este sub 1%. În cazul masele plastice sunt puţine cercetări ştiinţifice şi lipsesc studiile
de amploare. Totuşi sunt indicii că acrilatul ar fi principalul material responsabil de sensibilizări.
De menţionat sunt: 2-hidroxi-etil-acrilat (rata de sensibilizare 12.1%), 2-hidroxi-propil-metacrilat
(12.0%) şi 2-hidroxi-etil-metacrilat (11.4%) .
1
Sunt publicate câteva studii care au evaluat prezenţa alergiei la persoanele care au primit implanturi
dentare. Astfel, un studiu desfăşurat în perioada 2002-2004 a evaluat prevalenţa alergiei la titan;
deşi s-a constatat o prevalenţă redusă a alergiei (0.6%) în grupul total de pacienţi cu implant dentar
pe bază de titan, aceasta a fost semnificativă statistic în subgrupul de pacienţi care au dezvoltat
manifestări alergice (sau chiar eşec al acestuia) după aplicarea implantului . Un alt studiu efectuat
5
în Germania a arătat că dezintegrarea precoce a implantului este strâns asociată cu reacţiile
alergice faţă de metalele din implant .
6
La materialele dentare apar în principal alergii de tip IV cu producerea de numeroase citokine
responsabile de fenomenele inflamatorii. Au fost descrise doar cazuri rare de hipersensibilitate de
tip I la mercur, mase plastice şi materiale de obturaţie nemetalice.
O sensibilizare se poate evidenţia prin simptome locale sau sistemice.
Semnele locale sunt reprezentate de stomatită, lichen ruber plan, gingivită, parodontită. Ca
simptome locale sunt descrise arsuri ale limbii, nevralgii dentare, ca şi tulburări de masticaţie.
Simptomele generale includ: cefalee, migrene, nevralgii, mialgii, artralgii, parestezii, oboseală,
insomnii şi tendinţă la depresie .
1
Pentru a demonstra sensibilizarea este folosit frecvent testul epicutan (patch test) bazat pe principiul
unei reacţii de hipersensibilitate de tip IV. Are drept scop inducerea unei inflamaţii alergice pe
suprafaţe cutanate mici (de obicei pe spate) prin aplicarea unui set de alergeni standard conţinuţi
în discuri acoperite cu plasturi hipoalergenici; plasturii vor fi îndepărtaţi după 48 ore şi se va efectua
prima citire a testului de către medicul specialist dermatolog sau alergolog; în cazul unui reacţii
pozitive se va constata apariţia edemului şi eritemului caracteristic sensibilizării. Interpretarea
finală se face după încă 48 ore pentru a creşte şansa obţinerii unui rezultat pozitiv. Dezavantajele
testului constau în faptul că evaluarea este subiectivă, iar reproductibilitatea reacţiilor slab pozitive
problematică. De asemenea testul epicutan nu evidenţiază sensibilizările sistemice. Cu toate
acestea un test clar pozitiv dovedeşte o sensibilizare în timp ce un test negativ nu exclude o
sensibilizare sistemică.
O alternativă pentru testul patch este testul de transformare limfoblastică (LTT), care măsoară
gradul de reactivitate (proliferare) a limfocitelor după expunerea la alergeni. LTT pentru metale,
mase plastice şi alte materiale folosite în medicina dentară a fost testat riguros în ultimii opt ani,
optimizat şi la ora actuală este stabilit faptul că sensibilizarea poate fi dovedită prin măsurători
obiective. Un studiu efectuat recent, care a inclus 700 pacienţi a demonstrat că testul LTT optimizat
constituie un instrument foarte util pentru identificarea sensibilizării la persoanele simptomatice
cu expunere la metale (inclusiv la subiecţii cu materiale dentare). Mai mult, testul este util şi în
scop de monitorizare deoarece s-a constatat că după evitarea constantă a expunerii la metalele

598