Общая информация
Cadmiul este un metal alb-argintiu, prezent în cantităţi variabile în minereurile de zinc. Este utilizat în principal în procesul de electro-galvanizare şi în reactoarele atomo-nucleare1.
In forma sa organică, cadmiul este întâlnit în alimente, apă şi aer. Aportul normal de cadmiu prin dietă variază între 2 şi 200 μg/zi. Deşi formele organice solubile pot produce toxicitate, expunerea excesivă la cadmiul organic indică o poluare izolată a mediului4.
Efectele toxice acute ale cadmiului depind de calea de expunere. Inhalarea unor cantităţi mari de particule de cadmiu produce într-o primă fază febră, cefalee, greaţă, vărsături, iritaţie nazofaringiană, tuse, dispnee, urmată de instalarea unei pneumonite chimice şi, posibil, a unui edem pulmonar acut letal2. Expunerea cronică la particule de cadmiu din aerul respirat poate genera emfizem pulmonar4.
Inhalarea sau ingestia cronică a acestui metal determină leziuni renale, caracterizate prin disfuncţie tubulară şi/sau glomerulară cu proteinurie, alterarea capacităţii de concentrare a urinii şi scăderea clearance-ului la inulina. Un alt efect al expunerii cronice este perturbarea metabolismului osos cu osteomalacie, osteoporoza şi risc crescut de fracturi spontane4.
Efectul carcinogenetic al cadmiului este un subiect mult dezbătut. Studiile privind implicarea sa în cancerul pulmonar şi de prostată au dat rezultate neconcludente1;4.
Recomandări pentru determinarea cadmiului
– cadmiul în sânge: diagnosticul expunerii acute sau cronice la cadmiu;
– cadmiul în urină: monitorizarea intoxicatiei cronice şi estimarea încărcării organismului cu cadmiu2;4.
Pregătire pacient – momentul recoltării probei de sânge nu este important pentru monitorizarea expunerii profesionale.
Specimen recoltat – 1) sânge venos; 2) urina din 24 ore sau 3) o probă de urină spontană3;4.
Cauze de respingere a probei – specimen coagulat3;4.
Recipient de recoltare – 1) vacutainer pentru metale ce conţine EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant; 2) vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore; nu se folosesc conservanţi; 3) eprubetă pentru urină3;4.
Cantitatea recoltată – 1) cât permite vacuumul; 2), 3) aproximativ 10 mL3;4.
Prelucrare necesară după recoltare – nu este necesară3.
Stabilitate probă - probele de sânge şi urină se menţin la temperatura camerei sau la frigider pană în momentul lucrului3;4.
Metoda - spectrometrie cu absorbţie atomică (AAS)3.
Valori de referinţă:
Cadmiul în sânge3;4: Cadmiul în urină3;4:
Nefumători: 0.3-1.2 μg/L; <2 µg/g creatinina, <3µg/24 h;
Fumători: 0.6-3.9 μg/L;
Expunere profesională5: LBT = 5 μg/L; LBT = 5 μg/g creatinină.
LBT = limita biologică tolerabilă.
Factor de conversie4: μg/L x 8.897= nmol/L; nmol/L x 0.112= μg/L.
Библиография:
