Cadmiu în urină

Informaţii generale

Cadmiul este un metal alb-argintiu, prezent în cantităţi variabile în minereurile de zinc. Este utilizat în principal în procesul de electro-galvanizare şi în reactoarele atomo-nucleare¹.

In forma sa organică, cadmiul este întâlnit în alimente, apă şi aer. Aportul normal de cadmiu prin dietă variază între 2 şi 200 μg/zi. Deşi formele organice solubile pot produce toxicitate, expunerea excesivă la cadmiul organic indică o poluare izolată a mediului⁴.

Efectele toxice acute ale cadmiului depind de calea de expunere. Inhalarea unor cantităţi mari de particule de cadmiu produce într-o primă fază febră, cefalee, greaţă, vărsături, iritaţie nazofaringiană, tuse, dispnee, urmată de instalarea unei pneumonite chimice şi, posibil, a unui edem pulmonar acut letal². Expunerea cronică la particule de cadmiu din aerul respirat poate genera emfizem pulmonar⁴.

Inhalarea sau ingestia cronică a acestui metal determină leziuni renale, caracterizate prin disfuncţie tubulară şi/sau glomerulară cu proteinurie, alterarea capacităţii de concentrare a urinii şi scăderea clearance-ului la inulina. Un alt efect al expunerii cronice este perturbarea metabolismului osos cu osteomalacie, osteoporoza şi risc crescut de fracturi spontane⁴.

Efectul carcinogenetic al cadmiului este un subiect mult dezbătut. Studiile privind implicarea sa în cancerul pulmonar şi de prostată au dat rezultate neconcludente^1;4.

Recomandări pentru determinarea cadmiului

– cadmiul în sânge: diagnosticul expunerii acute sau cronice la cadmiu;

– cadmiul în urină: monitorizarea intoxicatiei cronice şi estimarea încărcării organismului cu cadmiu^2;4.

Pregătire pacient – momentul recoltării probei de sânge nu este important pentru monitorizarea expunerii profesionale.

Specimen recoltat – 1) sânge venos; 2) urina din 24 ore sau 3) o probă de urină spontană^3;4.

Cauze de respingere a probei – specimen coagulat^3;4.

Recipient de recoltare – 1) vacutainer pentru metale ce conţine EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant; 2) vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore; nu se folosesc conservanţi; 3) eprubetă pentru urină^3;4.

Cantitatea recoltată – 1) cât permite vacuumul; 2), 3) aproximativ 10 mL^3;4.

Prelucrare necesară după recoltare – nu este necesară³.

Stabilitate probă – probele de sânge şi urină se menţin la temperatura camerei sau la frigider pană în momentul lucrului^3;4.

Metoda – spectrometrie cu absorbţie atomică (AAS)³.

Valori de referinţă:

Cadmiul în sânge^3;4:                                                  Cadmiul în urină^3;4:

Nefumători: 0.3-1.2 μg/L;                                             <2 µg/g creatinina, <3µg/24 h;

Fumători: 0.6-3.9 μg/L;

Expunere profesională⁵: LBT = 5 μg/L;                        LBT = 5 μg/g creatinină.                      

LBT = limita biologică tolerabilă.                             

Factor de conversie⁴: μg/L x 8.897= nmol/L; nmol/L x 0.112= μg/L.           

Bibliografie: