CA 19-9 (Antigen carbohidrat)

Informaţii generale

CA 19-9 este un gangliozid a cărui sinteză este condiţionată de prezenţa antigenelor de grup sanguin Lewis. Astfel ­­­indivizii cu un grup sanguin relativ rar, negativ pentru antigenele Lewis (3-5% din populaţie), nu dispun de enzima sialil-transferaza necesară sintezei CA 19-9; la aceste persoane CA 19-9 rămâne la valori foarte scăzute, chiar dacă este prezentă o neoplazie. În astfel de cazuri markerul tumoral indicat este CA 50. CA 19-9 este prezent în celulele epiteliale şi mucoase din stomac, intestin, pancreas, ficat şi ovar^1;2.

Valori crescute de CA 19-9 sunt întâlnite în 70-80% din cazurile de carcinom pancreatic, 50-60% din cele de cancer gastric, 60% din tumorile hepatobiliare, 30% din tumorile colorectale, precum şi la unii pacienţi cu neoplasm mamar, ovarian, prostatic, pulmonar⁴.

Recomandări pentru determinarea CA 19-9 

Indicaţii absolute: diagnosticul şi monitorizarea adenocarcinomului pancreatic, gastric şi a tumorilor hepatobiliare;

Indicaţii relative: diagnosticul şi monitorizarea cancerului colorectal (al doilea marker după CEA) şi ovarian (al doilea marker după CA 125)^2;3.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial³.

Specimen recoltat – sânge venos³.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator³.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C³.

Volum probă – minim 0.5 mL ser³.

Cauze de respingere a probei

Stabilitate probă – serul separat este stabil 30 zile la 2-8°C; trei luni la -20°C sau la -70°C; nu decongelaţi/recongelaţi³.

Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemilumiscenţă (ECLIA)³.

Valori de referinţă –  <27 U/mL³.

Limita de detecţie – 0.60 U/mL³.

Limite şi interferenţe

Marker-ul nu poate fi utilizat pentru screening-ul carcinomului pancreatic^4;5.

CA 19-9 se poate pozitiva şi în afecţiuni benigne, în special boli inflamatorii ale intestinului, ciroză, dar şi în boli autoimune: poliartrita reumatoidă (33%), lupus eritematos sistemic (32%) şi sclerodermie (33%)³.

• Interferenţe analitice

Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:

 Bibliografie