Page 497 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

19.3 Tract respirator inferior

19.3.1 Examenul bacteriologic al sputei

InformaŃii generale
InfecŃiile tractului respirator inferior sunt determinate de virusuri, bacterii şi mai rar de fungi sau protozoare. Majoritatea
acestor infecŃii apar pe cale aerogenă şi numai o proporŃie redusă din cele bacteriene sunt hematogene - metastaze
2
septice pulmonare în cursul septicopioemiilor .
ApariŃia unei infecŃii depinde atât de abilitatea microorganismului implicat de a produce boala, cât şi de capacitatea
gazdei de a preveni infecŃia.
Mecanismele nespecifice care protejează tractul respirator sunt: perii nazali din pasajele convolute, mucoasa care
căptuşeşte narinele (prin secreŃia de IgA), cilii şi mucoasa care căptuşeşte traheea, reflexele de tuse şi strănut .
1;6
În afara de acestea, flora normală a rinofaringelui ajută la prevenirea colonizării acestei regiuni cu alŃi germeni.
Microorganisme saprofite, nepatogene pot determina suprainfecŃii bacteriene după viroze, în cazul persoanelor
imunodeprimate sau în caz de lezări ale epiteliului respirator (la fumători). Aspirarea, chiar şi a unei mici cantităŃi de
material orofaringian la nivel bronşic (zonă practic sterilă), de cele mai multe ori în timpul somnului, joacă un rol
1
important în patogenia pneumoniei .
Sputa reprezintă secreŃiile traheobronşice expectorate în cursul unui acces de tuse şi conŃine prin contaminare
2;3
secundară şi secreŃiile din cavitatea bucofaringiană şi nazală .
Acumularea de secreŃii bronşice şi expectoraŃia nu sunt apanajul exclusiv al infecŃiilor bronhopulmonare, fiind întâlnite
şi în alte circumstanŃe patologice: afecŃiuni alergice ale căilor respiratorii, bronşite cronice.
În boli precum: traheobronşite, pneumonii, bronhopneumonii, examenul sputei reprezintă singurul mijloc de diagnostic
etiologic.
Prelevarea sputei se face din expectoraŃia de dimineaŃă, când pacientul îşi face de obicei "toaleta bronhiilor". În
7
prealabil bolnavul va efectua o gargară cu ser fiziologic steril sau cu apă fiartă şi răcită dacă recoltarea se face la
2-4
domiciliu. Pacientul trebuie instruit asupra obŃinerii sputei propriu-zise şi nu a salivei sau a secreŃiilor nazale .
PacienŃii care nu pot expectora trebuie asistaŃi de cadre medicale (prin folosirea de aerosoli care induc sputa sau
poziŃii drenante).
Produsul este prelevat într-un recipient steril, cu gât larg, prevăzut cu capac. În infecŃiile acute este suficient să se
recolteze un volum de 1-2 ml secreŃie purulentă.
Specimenul este transportat la laborator imediat pentru a fi examinat în interval de cel mult o oră de la prelevare. Nu
există modalităŃi optime de conservare a probelor. Refrigerarea la 4ºC previne multiplicarea contaminanŃilor, conservă
unii patogeni, dar scade până la anulare izolarea altora, de ex.Haemophilus influenzae.
La tuşitorii cronici, pentru diagnosticul infecŃiilor fungice bronhopulmonare, cantitatea de spută eliminată trebuie să fie
mai mare: de exemplu, toată sputa de la expectoraŃia matinală sau cea expectorată în interval de 1-2 ore. La laborator
nu se primesc probe colectate în 24 de ore pentru că multiplicarea microorganismelor saprofite determină rezultate
false.
Prelevatele care şuntează contaminarea oro-faringiană sunt preferate de microbiolog, dar metodele invazive folosite:
aspiraŃia traheală, bronhoscopia cu aspiraŃie, aspiraŃia pulmonară transtoracică etc, fac ca numărul acestora să fie
redus.
Produsul patologic primit la laborator este atent examinat macroscopic, deoarece aspectul acestuia este particular în
anumite afecŃiuni:
• spută mucoasă, aerată - în bronşite acute şi astm bronşic;
• spută mucopurulentă - în traheobronşite cronice, bronhopneumonii;
• spută purulentă - în abcese pulmonare, bronşiectazii;
• spută sanghinolentă - în TBC şi neoplasme.
Pentru examenul bacteriologic propriu-zis, se pregătesc 3 băi cu aproximativ 20 ml ser fiziologic steril în cutii Petri. Se
prelevează din probă fragmente mucopurulente şi se spală succesiv în cele 3 băi . Manipularea se face cu o ansă cu
2
fir gros.
De pe un fragment mucopurulent din ultima baie de spălare, se absoarbe excesul de lichid pe un dreptunghi de hârtie
de filtru şi se fac 3 frotiuri care se colorează:
• Giemsa pentru urmărirea reacŃiei inflamatorii (PMN);
• Gram pentru urmărirea bacteriilor;
4
• Ziehl-Neelsen pentru urmărirea bacililor acido-alcoolo- rezistenŃi .
Examenul microscopic stabileşte calitatea produsului patologic hotărând astfel care vor fi probele supuse
însămânŃării pe medii de cultură. Pentru acest lucru se examinează frotiul colorat Gram cu obiectivul de 10x. Raportul