Page 464 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

16 SEROLOGIE BOLI INFECŢIOASE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

16.31 Toxocara canis: Anticorpi IgG

Informaţii generale
Toxocaroza este o infecţie produsă de un parazit din genul Toxocara, familia Ascarididae (de
obicei Toxocara canis şi mai rar Toxocara cati), contractată prin ingestia de sol contaminat cu
ouă embrionate, provenite din fecalele animalului gazdă. Embriogeneza se produce pe sol (sunt
geohelminţi) într-un interval de 2-5 săptămâni de la eliminarea ouălelor de către animale. Astfel,
infecţiile la om nu se produc prin contactul cu fecale proaspete .
1;3
Toxocara canis are drept gazdă definitivă câinele. Câinele se infectează pe mai multe căi: prin
ingestia ouălor embrionate, pe cale transplacentară sau prin alăptare de la femelele infectate.
Rezultatul imediat îl reprezintă contaminarea masivă a solului cu ouă şi deci creşterea riscului de
infecţie. Contaminarea mediului cu ouă de Toxocara şi igiena defectuoasă a alimentaţiei asigură
răspândirea infecţiei. În cazul copiilor, o sursă importantă de infecţie o reprezintă locurile de joacă
în care au acces animale.
În asemenea situaţii omul reprezintă o gazdă intermediară accidentală şi improprie. În intestin
larvele eclozează, pătrund în perete şi migrează pe cale circulatorie, începându-şi ciclul perienteric.
În timpul migrării prin ficat, plămâni, rinichi, musculatură, SNC, ochi, reacţia organismului împiedică
evoluţia larvelor, care ajung în aşa numitul „impas parazitar”, sunt inactivate, iar ulterior dezintegrate
şi resorbite .
1
Din acest motiv, subiecţii infectaţi nu pot transmite infecţia altor persoane .
3
Manifestările clinice şi patologice ce însoţesc reacţia locală şi generală a organismului, în prezenţa
larvelor aparţinând altor specii de ascarizi decât cei care parazitează în mod obişnuit omul, sunt
încadrate în aşa numitul Sindrom de Larva Migrans Viscerală (SLMV).
Manifestările clinice depind de încărcătura parazitară şi de vârsta gazdei. Multe infecţii sunt
asimptomatice, singurul indiciu fiind prezenţa în hemoleucogramă a unei eozinofilii.
Simptomele apar mai ales în condiţiile în care larvele sunt omorâte. Moartea larvelor determină
reacţii de hipersensibilitate de tip imediat şi întârziat cu formare de granuloame la care participă
eozinofilele. În aceste cazuri, eozinofilia periferică poate atinge 70-80%. De asemenea se poate
înregistra o creştere de IgE. Cele mai frecvente forme clinice sunt:
• manifestările alergice;
• manifestările pulmonare: tuse, dispnee, subfebrilitate, imagini radiologice cu aspect congestiv,
infiltrativ şi migrator;
• manifestările hepatice: dureri în loja hepatică, hepatomegalie, anorexie, greaţă, febră;
• manifestările oculare (cele mai grave): uveită, neuroretinită, nevrită optică, leziuni retiniene
granulomatoase, dezlipire de retină .
1;2
Nu există o metodă definitivă de a diagnostica infecţiile cu Toxocara iar sensibilitatea şi specificitatea
reală a testelor serologice nu poate fi determinată cu acurateţe. Diagnosticul este şi mai mult
complicat de variabilitatea răspunsului imunologic umoral, care depinde de încărcătura parazitară

464