Page 467 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 16
AL LABORATOARELOR SYNEVO SEROLOGIE BOLI INFECŢIOASE

Infecţia fetală în cursul primului trimestru de sarcină se produce mai rar, dar se asociază cu un
risc mai mare de avort spontan şi apariţie a anomaliilor fetale. Infecţia contractată într-o perioadă
avansată a sarcinii este mai frecventă, dar prezintă un risc mai mic de a induce anomalii fetale.
Cel mai mare risc de boală congenitală severă apare când infecţia este dobândită în săptămânile
10-24 de sarcină, iar cel mai mare risc de transmitere verticală se produce în cursul săptămânilor
26-40. Infecţia primară a mamei imediat înaintea concepţiei sau în primele 10 săptămâni de sarcină
are o rată de transmitere verticală de 2%, dar peste 80% dintre fetuşii infectaţi vor dezvolta o boală
severă cu microftalmie, corioretinită, hidrocefalie şi calcificări intracraniene. Între săptămânile 24
şi 30 prevalenţa infecţiei severe scade de la 80 la 20%, iar după săptămâna 30 se reduce la 6%,
deşi peste 80% dintre gravidele care prezintă infecţie primară în această perioadă vor transmite
infecţia fătului .
2
Răspunsul imun la infecţie este reprezentat în faza precoce de apariţia anticorpilor IgM în decursul
primei săptămâni de boală, care ating un nivel maxim într-o lună, scad progresiv într-un interval de
3-6 luni, existând posibilitatea de a persista în titruri scăzute până la 2 ani. Determinarea anticorpilor
de tip IgM are utilitate în diagnosticul infecţiei recente.
Anticorpii IgG apar mai târziu şi ajung la titrul maxim în circa 1-2 luni, persistând apoi îndelungat.
Aceştia au utilitate în screening-ul statusului imun, iar determinările în dinamică au valoare în
diagnosticul infecţiei primare şi al reactivărilor 1;3;5;6 . Pentru a evita complicaţiile din cursul sarcinii
se recomandă evaluarea statusului imun înainte de concepţie. Se consideră astfel că femeile
seropozitive înainte de a rămâne însărcinate sunt protejate în ceea ce priveşte transmiterea
infecţiei viitorului făt. Pe de altă parte, femeile seronegative prezintă riscul de a contracta infecţia în
cursul sarcinii, iar la acestea trebuie aplicate măsuri profilactice .
1
Pregătire pacient - testele nu necesita o pregătire prealabilă .
3
Specimen recoltat - sânge venos .
3
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
3
Prelucrare necesara după recoltare - se separă serul prin centrifugare .
3
Volum probă - minim 1 mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi) .
3
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat .
3
Stabilitate probă - serul separat este stabil 3 zile la 2-8ºC; 6 luni la –20ºC. Centrifugaţi specimenele
decongelate şi utilizaţi supernatantul. Evitaţi congelarea/decongelarea repetată .
3
Metode
În laboratorul Synevo sunt utilizate mai multe metode lucru atât pentru Toxo-IgG cât şi pentru
Toxo-IgM:
1. imunochimică prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay)
2. imunochimică cu detecţie prin chemiluminiscenţă (CLIA)
3. imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA).
4. imunoenzimatică cu detecţie prin chemiluminiscenţă (doar pentru anticorpii IgM) .
3

467