Page 471 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 16
AL LABORATOARELOR SYNEVO SEROLOGIE BOLI INFECŢIOASE

16.33 Toxoplasma gondii: Aviditate anticorpi IgG

Informaţii generale şi recomandări
Depistarea anticorpilor specifici reprezintă metoda primară de diagnostic al infecţiei cu Toxoplasma
gondii, cele mai larg utilizate fiind testele imunoenzimatice.
Persoanele sunt testate iniţial pentru prezenţa anticorpilor IgG în scopul determinării statusului
imun. Obţinerea unui rezultat pozitiv indică infecţia specifică, dar nu se poate preciza momentul
dobândirii acesteia (cantitatea de anticorpi IgG s-a dovedit a fi un indicator neconcludent pentru
4
infecţia recentă ), de aceea se recomandă determinarea anticorpilor IgM. Un rezultat negativ
3
pentru anticorpii IgM exclude practic infecţia recentă, dar un rezultat pozitiv este dificil de interpretat
deoarece anticorpii specifici IgM pot fi depistaţi prin metode imunoenzimatice până la 18 luni de la
dobândirea infecţiei acute.
Dificultatea cea mai mare de interpretare a unui rezultat pozitiv pentru anti-Toxoplasma IgM
este întâlnită la pacientele gravide, la care stabilirea momentului infecţiei este crucială pentru
managementul corect al sarcinii .
4
Apariţia testelor de aviditate pentru anticorpii anti-Toxoplasma IgG (1989, Hedman, Finlanda)
bazate pe intensitatea legării anticorpilor specifici IgG de antigenul multivalent Toxoplasma, a
revoluţionat diagnosticul serologic al infecţiei. Numeroase studii au arătat utilitatea testelor de
aviditate în diverse situaţii clinice în care stabilirea momentului infecţiei şi diferenţierea infecţiei
primare de cea secundară sunt vitale.
Testul de aviditate IgG reprezintă o metodă care permite diferenţierea unei infecţii recente de o
infecţie mai veche, folosindu-se o singură probă de ser (în majoritatea cazurilor). Acest test trebuie
folosit ca metodă complementară în diagnosticul toxoplasmozei dobândite şi în identificarea
sarcinilor cu risc de transmitere transplacentară a infecţiei .
1;3
Datele actuale indică faptul că testul de aviditate are utilitate mai mare în excluderea (în cazul unei
avidităţi IgG crescute) decât în confirmarea unei infecţii dobândite recent (în cazul unei avidităţi
IgG scăzute) .
3
Efectuarea testului la pacientele gravide în cursul primelor 16 săptămâni de sarcină oferă şansa
de a reduce monitorizările în dinamică şi de asemenea necesitatea de a recurge la metode
invazive (amniocenteză cu determinări PCR din lichidul amniotic). Reduce, de asemenea, riscul
unui tratament nenecesar cu spiramicină sau alte medicamente, precum şi anxietatea pacientelor
asociată cu testări suplimentare. Astfel, demonstrarea prezenţei anticorpilor IgG de aviditate
crescută în primul trimestru de sarcină exclude net infecţia maternă primară; în aceste situaţii
fătul are o şansă foarte mică de a dezvolta infecţie congenitală, intervenţia terapeutică nefiind
necesară .
1
Pregătire pacient şi specimen recoltat - pentru interpretarea corectă a rezultatelor se recomandă
ca testul de aviditate să fie efectuat din acelaşi ser în care s-au determinat anticorpii IgG şi eventual
IgM; din acest motiv, în laborator se vor păstra timp de o lună serurile din care s-au efectuat

471