Page 53 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

ŞI STOCARE PRODUSE PATOLOGICE 4
GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE RECOLTARE, PRELUCRARE, TRANSPORT
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Pentru anumiţi analiţi există diferenţe semnificative între rezultatele obţinute la testarea din ser şi
cea din plasmă: potasiu, magneziu, fosfor, proteine totale, lactat etc.
Diferenţele dintre valorile obţinute din ser şi din plasmă se datorează unor factori ca :
5
• analitul poate fi consumat în timpul procesului de coagulare: fibrinogen, trombocite,
glucoză;
• analitul poate fi eliberat din celule în timpul coagulării: potasiu, LDH, fosfor, lactat;
• anticoagulantul poate interfera cu metoda de determinare: în cazul GGT, Li.
Plasmă Versus Ser
• Procesare accelerată: etapa formării coagulului este eliminată; timpul de
centrifugare se poate scurta prin creşterea vitezei de rotaţie.
• Cantitate mai mare: dintr-o probă de sânge se obţine aprox.15-20% mai multă
plasmă decât ser.
Avantaje • Lipsa interferenţelor legate de coagularea post-centrifugare: în ser se mai pot
produce coaguli după o centrifugare precoce; acest lucru nu apare niciodată în
plasmă.
• Rezultatele obţinute la testarea analiţilor din plasmă exprimă mai fidel statusul
in vivo al pacientului comparativ cu cele din ser.
• Risc mai mic de apariţie în plasmă a hemolizei şi trombocitolizei decât în ser.
• Electroforeza proteinelor este alterată în plasmă de prezenţa fibrinogenului
(pseudo-peak în regiunea γ, ce poate mima un component M).
Dezavantaje • Anticoagulantul poate interfera cu metoda de determinare.
• Interferenţă cationică: când se foloseşte plasmă heparinizată, litiul sau amoniul
din anticoagulant pot interfera cu metodele de determinare a acestora.

Faza precentrifugare
Serul sau plasma trebuie separate fizic de celulele sanguine cât mai repede posibil, pentru a nu
exista riscul producerii unor rezultate eronate; se recomandă astfel o limită maximă de 2 ore din
momentul recoltării probei.
Un contact mai redus cu celulele sanguine (<2 ore) este recomandat pentru potasiu, ACTH, cortizol,
catecolamine, acid lactic şi homocisteină.
Studiul efectuat de Laessig şi colaboratorii săi a indicat faptul că 17 analiţi nu au fost afectaţi
de un contact prelungit al serului cu celulele sanguine (timp de 48 ore la temperatura camerei):
albumină, fosfatază alcalină, ALT, bilirubină, calciu, colesterol, CK, creatinină, magneziu, fosfor,
proteine totale, trigliceride, T3, T4, uree, acid uric. Pe de altă parte, rezultatele au fost semnificativ
alterate în cazul următorilor analiţi:
- timp de contact ~ 2 ore: glucoză (↓), potasiu (↑), LDH (↑);
- timp de contact ~ 8 ore: sideremie (↑).
Într-un studiu mai recent, Zhang şi colaboratorii săi au evaluat stabilitatea a 63 analiţi în serul care
a rămas timp de 24 ore în contact cu celulele sanguine. S-a stabilit că serul trebuie separat în 3

53