Page 116 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2
P. 116
10 MARKERI TUMORALI GHIDUL SER T VICIILOR MEDICALE
GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
CUPRINS
OARELOR
SYNEVO
AL
AL LABORATOARELOR SYNEVO
LABORA
10. MARKERI TUMORALI
10.1 Markeri tumorali - noţiuni generale
Definiţie şi utilitate
• proteine, hormoni, enzime, receptori sau alţi produşi celulari sintetizaţi în exces de către celulele
maligne;
• sunt de obicei constituenţi normali ai celulelor, prezenţi în cantităţi reduse în serul indivizilor
sănătoşi;
• în cazul unui proces tumoral, nivelul marker-ului creşte fie în ser, fie în ţesutul de origine;
• în general, nici unul dintre aceşti markeri nu este specific pentru un anumit tip de neoplazie (nu există
“markeri tumorali ideali”) sau pentru un anumit organ (excepţie: PSA, tiroglobulina);
• markerii tumorali şi-au dovedit utilitatea în: stadializarea tumorii, monitorizarea tratamentului şi a
evoluţiei bolii, detectarea precoce a recurenţelor;
• datorită variabilităţii în sensibilitate şi specificitate nu se recomandă folosirea acestora pentru
screening-ul pacienţilor asimptomatici (excepţie: PSA);
• unii biomarkeri au capacitate diagnostică: AFP în cancerul hepatocelular, ProGRP în cancerul
pulmonar cu celule mici;
• folosirea combinată a biomarkerilor relevanţi poate creşte capacitatea diagnostică a acestora (de
exemplu, la pacienţii cu tumori pulmonare de origine necunoscută, asocierea CEA, Cyfra 21-1, NSE
şi ProGRP este utilă în diferenţierea proceselor maligne de cele benigne şi a celor primare, de cele
secundare);
• determinările seriate reprezintă un mijloc eficient de a monitoriza răspunsul la tratament şi a depista
precoce recidivele tumorale, numai în condiţiile în care se utilizează aceleaşi metode de lucru.
• markerii tumorali nu înlocuiesc biopsia sau examenul histopatologic;
• rezultatele obţinute trebuie corelate întotdeauna cu datele clinice şi celelalte tipuri de investigaţii.
Clasificare
• antigene oncofetale (sintetizate în mod normal la făt şi reactivate ca urmare a transformărilor celulare
maligne): CEA, AFP, TPA;
• proteine placentare: HCG, fosfataza alcalină de origine placentară;
• enzime şi izoenzime: fosfataza acidă prostatică, fosfataza alcalină de origine osoasă, lactat-
dehidrogenaza (LDH), tumor M2-PK;
• molecule de carbohidraţi cu epitopi recunoscuţi de anticorpi monoclonali: CA 15-3, CA 19-9, CA
125;
• antigene de proliferare şi diferenţiere: NSE, PSA;
• hormoni sintetizaţi de ţesuturi în mod normal (ex. epinefrină şi norepinefrină în feocromocitom;
gastrină în sindromul Zollinger-Ellison) sau ectopic (ex. ACTH în neoplasmul pulmonar);
• imunoglobuline: imunoglobuline monoclonale şi proteine Bence-Jones în mielomul multiplu .
1-3
• receptori celulari: Her2/neu 1;2;3;4 .
În tabelul de mai jos sunt prezentaţi markerii tumorali determinaţi în laboratoarele Synevo, fiind
precizată importanţa lor în tumorile menţionate :
2;3
11
6
116