Page 112 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2
P. 112

9  MARKERI ENDOCRINI                  GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       diabet zaharat tip II; monitorizarea tratamentului cu sensibilizatori ai insulinei  .
                                                             2
       Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
                                     1
       Specimen recoltat - sânge venos .
                               1
       Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
                                                             1
       Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt;
       dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C .
                                                          1
       Volum probă - minim 1 mL ser . 1
       Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, icteric sau lipemic .
                                                          1
       Stabilitate probă - 5 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi . 1
       Metodă - ELISA .
                  1
       Valori de referinţă  1
       Valori mediane adulţi:
          -   bărbaţi: 7 mg/L
          -   femei: 8.5 mg/L
       În funcţie de valorile obţinute se poate evalua riscul pentru rezistenţa la insulină şi arterioscleroză:
       > 10mg/L:  risc scăzut
       7-10 mg/L: normal
       4- 7 mg/L:  risc crescut
       < 4mg/L:    risc foarte mare
       Interpretarea rezultatelor
       În  general,  nivelele  scăzute  de  adiponectină  sunt  asociate  cu  o  prevalenţă  crescută  a  bolilor
       cardiovasculare asociate cu obezitatea. Cu toate acestea, rolul adiponectinei ca factor predictiv în
       tulburările cardiovasculare rămâne controversat, fiind necesare studii ulterioare pentru a demonstra
       legătura de cauzalitate dintre nivelul adiponectinei şi dezvoltarea bolilor cardiovasculare.
       Studii experimentale arată că deficitul de adiponectină contribuie la exacerbarea remodelării cardiace
       şi la stimularea proceselor inflamatorii în condiţii patologice. Nivelul plasmatic de adiponectină creşte
       ca  răspuns  la  inflamaţia  sistemică  şi  determină  inhibarea  proceselor  inflamatorii  prin  modificarea
       aderenţei monocitelor şi proliferării celulelor musculare netede. Hiperadiponectinemia se asociază cu
       boli inflamatorii cronice.
       Concentraţiile plasmatice scăzute de adiponectină reflectă un stadiu avansat de ateroscleroză. La
       pacienţii cu infarct miocardic acest nivel poate fi neutralizat de creşterea adiponectinei declanşată de
       inflamaţia sistemică, care de multe ori se asociază cu infarctul miocardic.
       Valorile  serice  al  adiponectinei  sunt  în  directă  legătură  cu  gradul  de  sensibilitate  la  insulină  şi
       scad semnificativ la pacienţii obezi cu insulinorezistenţă, toleranţă alterată la glucoză şi afecţiuni
       coronariene.
       Unele studii efectuate arată că adiponectina  variază invers proporţional cu glicemia, insulinemia,
       trigliceridemia şi direct proporţional cu nivelul HDL-colesterolului şi metabolizarea glucozei mediată
       insulinic,  valorile  plasmatice  scăzute  ale  adiponectinei  reprezentând  un  potenţial  marker  al
       insulinorezistenţei 2,4,5 .

                                      Bibliografie

       1.   Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
       2.   Yu Hatano, Masatoshi Matsumoto, Shizukiyo Ishikawa, and Eiji Kajii Plasma Adiponectin Level

         112
   107   108   109   110   111   112   113   114   115   116   117