Page 109 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 9
AL LABORATOARELOR SYNEVO MARKERI ENDOCRINI

în cm) x (rpm) ] şi se transferă într-un tub ce va rămâne închis ermetic până în momentul testării .
2
4
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat .
4
Stabilitate probă - dacă proba nu se poate lucra imediat, plasma separată şi păstrată în tuburi închise
ermetic va fi congelată la -20 ºC unde este stabilă câteva săptămâni .
4
Metodă - radioimunologică (RIA) . 4
Valori de referinţă - 2 - 8 ng/L .
4
Interpretarea rezultatelor
Fiziologic, stimularea secreţiei de ADH are loc atunci când osmolalitatea este 280 – 290 mOsm/
Kg H O, nivelul hormonal variind liniar cu modificările osmolalităţii. Valori serice ale osmolalităţii
2
ce depăşesc 290 mOsm/Kg H O determină un nivel maxim de stimulare. Fluctuaţii ale secreţiei de
2
vasopresină se înregistrează, la unele persoane, la variaţii ale osmolalităţii de numai 0,5 mOsm/Kg
H O, în timp ce alte persoane nu prezintă modificări ale ADH decât atunci când nivelul plasmatic al
2
osmolalităţii variază cu 5 mOsm/Kg H O.
2
Diferenţierea diabetului insipid de cauză centrală de cel nefrogen se poate face prin determinarea
ADH într-un moment de maximă stimulare a secreţiei acestuia. Acest test poartă denumirea de test de
privare de apă, se efectuează sub supraveghere medicală şi trebuie oprit atunci când osmolalitatea
plasmatică > 295 mOsm/kg H O sau pierderea în greutate corporală depăşeşte 5 %.
2
La sfârşitul testului se administrează ADH exogen şi se evaluează răspunsul răspunsul antidiuretic
astfel:
- Dacă ADH este scăzut în prezenţa unei osmolalităţi serice crescute iar osmolalitatea
urinară creşte în mod semnificativ după administrarea de ADH exogen, diagnosticul este
de diabet insipid central.
- Dacă ADH-ul stimulat este crescut iar osmolalitatea urinară creşte puţin sau deloc ca
urmare a administrării de ADH exogen, pacientul are probabil diabet insipid nefrogen.
- Pot exista forme mixte de diabet insipid (centrale şi periferice incomplete) ce complică
interpretarea rezultatelor.
- Pacienţii cu polidipsie psihogenă vor avea, de obicei, un răspuns normal la testul de
privare de apă.
Un nivel plasmatic crescut de ADH, la un pacient normovolemic şi cu hiponatremie, ar putea fi
orientativ pentru SIADH. Confirmarea normovolemiei este importantă la astfel de pacienţi, deoarece
un nivel ridicat ADH reprezintă, de asemenea, un răspuns fiziologic la hipovolemie.
Crizele epileptice, hemoragiile cerebrale, traumatismele cerebrale, tumorile cerebrale, neurochirurgia,
electroşocurile, medicamentele cu acţiune centrală precum şi o varietate de afecţiuni care reduc
volumul sangvin aparent sau presiunea în vasele centrale pot avea ca rezultat creşteri inadecvate de
ADH. În cazul în care nici una dintre aceste condiţii nu poate fi dovedită, ar trebui suspectată secreţia
ectopică de ADH, cea mai frecventă cauză fiind cancerul pulmonar.
Modificări ale secreţiei de ADH se mai pot întâlni la femeile gravide în ultimul trimestru de sarcină, la
pacienţii carora li s-a administrat hCG şi la bolnavii cu chist hidatic 3;5;6;7 .
Principalele variaţii ale nivelului ADH sunt menţionate în tabelul de mai jos:

109