Page 104 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

9 MARKERI ENDOCRINI GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Bibliografie
1. Frances Fischbach. Chemistry studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests.
Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 384-386.
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Aldosterone
24H-Urine. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
4. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Aldosterone, Urine.
www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
5. The Endocrine Society’s Clinical Guidelines. Case Detection, Diagnosis, and Treatment of
Patients with Primary Aldosteronism: An Endocrine Society Clinical Practice Guidelines. First
published in the Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, September 2008, 93(9):3266–
3281.

9.8.3 Renina plasmatică directă

Informaţii generale şi recomandări
Renina este o enzimă care aparţine familiei aspartil-proteazelor; prezintă două reziduuri de acid
aspartic la nivelul situsului activ şi poate fi inhibată de pepstatină. Sinteza reninei a fost depistată
iniţial la nivelul aparatului juxtaglomerular al rinichiului, însă ulterior s-a constatat că aceasta se poate
produce şi la nivel cerebral, cardiac, precum şi în musculatura netedă arterială.
Renina circulă sub două forme diferite: prorenina şi renina activă. Prorenina constituie precursorul
reninei lipsit de activitate enzimatică; este procesată în granulele secretorii ale celulelor aparatului
juxtaglomerular sub acţiunea unei tiol proteaze asemănătoare catepsinei B, care îndepărtează un
fragment amino-terminal de 42 aminoacizi şi permite astfel expunerea situsului activ al reninei .
3
Renina activă prezintă specificitate de substrat şi, în circulaţie, acţionează asupra angiotensinogenului
pentru a genera angiotensina I, un decapeptid biologic inactiv. La rândul său, angiotensina I este clivată
de către angiotensin-convertază în octapeptidul activ angiotensina II, cel mai potent vasopresor, care
deţine un rol esenţial în reglarea tensiunii arteriale. Angiotensina II stimulează de asemenea producţia
suprarenaliană de aldosteron .
1;3
Sistemul renină-aldosteron controlează balanţa de sodiu şi potasiu, volumul sangvin şi tensiunea
arterială. Reabsorbţia renală de sodiu afectează volumul plasmatic. Hipovolemia, hipotensiunea
arterială şi hiponatremia stimulează secreţia de renină care induce creşterea nivelului aldosteronului.
Aldosteronul determină retenţie hidrosalină, creşterea tensiunii arteriale şi pierderea de potasiu 1;4;5 .
Determinarea reninei este utilă în diagnosticul diferenţial al pacienţilor hipertensivi. Niveluri ridicate
de renină plasmatică vor fi înregistrate la pacienţii cu hipertensiune arterială generată de stenoza
arterelor renale (hipertensiune reno-vasculară).
Testarea reninei poate fi de asemenea utilă pentru diagnosticarea pacienţilor cu hiperaldosteronism
primar, aceştia prezentând în mod caracteristic niveluri scăzute de renină .
4
Societatea de Endocrinologie a elaborat un ghid pentru screening-ul, diagnosticul şi tratamentul
pacienţilor cu hiperaldosteronism primar - definit ca un grup de afecţiuni în care se înregistrează o

104